Mai întâi, condoleanţe tuturor, pentru dispariţia marelui om de cultură care a fost Fane Spoitoru! Pierderea este cumplită, subliniată corespunzător de toată mass-media, dar amprenta lăsată în societatea românească de acest inconfundabil artist rămâne una de neşters. Din marea sa operă, cităm doar tăierea braţului unui poliţist cu o sabie ninja, în faţa discotecii Vox Maris. Ce lucrare genială a fost aceea, aplaudată la scenă deschisă de exigentul public format din clasa interlopilor şi maneliştilor romi!
Însă cel mai important şi mai important lucru e că această enormă personalitate a ţării a creat şi a lăsat în urmă o adevărată şcoală. Căci fără discipoli care să-i calce cu talent pe urme, nici un maestru nu e cu adevărat maestru. Pe maestrul Spoitoru îl plâng personalităţi pe măsură, ca Serghei Mizil, Florin Salam fără soia şi boxerul Doroftei.
Trecerea romului naţional Spoitoru în posteritatea care-l aştepta ca pe un al doilea Eminescu s-a suprapus cu sărbătorirea Zilei Internaţionale a Romilor. Ocazie cu care s-au desfăşurat nişte festivităţi mişto tare, să moară mama. Dar s-au şi scris pe-un cort din centrul Bucureştilor nişte măscări insuportabile, care au scandalizat instituţiile statului.
Acuma, cică se lucrează la găbjirea scriitorilor de măscări pe corturi, pentru a fi pedepsiţi şi lecuiţi de mesaje rasiste. Că doar suntem cu toţii vieţuitoare ale mătuşii Europa cea tolerantă, nu ale vreunui stat fundamentalist musulman!
Lăsând şaga deoparte, nu cred că pedepsirea vinovaţilor ar fi o idee bună. Nu numai că nu ar rezolva ceva, dar ar creşte un anume val de antipatie la adresa etniei respective. Un val care există, oricâte eforturi s-ar depune pentru a fi minimalizat.
La festivităţile de la Ziua respectivă, s-au evidenţiat performanţele personalităţilor din lumea romă. Cinste lor! Dar ce facem cu marea masă romă, care ne face pe toţi de râs în lume, cerşind, furând şi tâlhărind?
Când infracţiunile rome din lume se vor diminua, vor dispărea de la sine şi mesajele rasiste.