Ştiţi bancul acela superb cu întrebarea adresată de un ascultător către atotştiutorul Radio Erevan:
- E adevărat că Ivan Ivanovici a câştigat un automobil Pobeda?
Radio Erevan - atât de competent în meandrele sufletului omenesc dintr-o societate totalitară cum era aceea sovietică – îi răspunde cu promptitudine:
- Da, e cu totul adevărat.
Pentru ca imediat să adauge:
- Numai că nu era automobil Pobeda, ci era ceas Pobeda. Şi nu l-a câştigat, ci i-a fost furat.
Cam aşa s-ar cuveni răsturnată şi situaţia cu deputaţii şi senatorii, care au pus gabja pe mai multe mandate, iar acum se aleg cu nişte pensii la care oameni ca noi nici nu îndrăznesc să viseze.
De ce au pensii? Pentru că au tras chiulul în Parlament? Să nu uităm că ei pleacă marţea la serviciu, pentru ca joia să fie înapoi acasă. Să nu uităm că ei sunt cea mai puturoasă categorie profesională din România şi din tot sistemul nostru planetar. Dacă dumneavoastră lipsiţi de trei ori de la serviciu, vă dă şeful afară de nu vă vedeţi. Ceea ce e normal. Ăştia însă pot lipsi cât vor, fără să păţească nici atâtica. Ba se mai aleg şi cu pensii de peste o miuţă de euro.
Datorită poziţiei lor din Parlament, au avut o influenţă teribilă în societate. Pe care şi-au folosit-o doar în interes personal, că de ţară i-a durut mereu undeva. Au adunat averi fenomenale, şi-au burduşit conturile până la limita lor de plesnire. Şi-au făcut neamurile oameni, din nulităţile care erau.
Preţul a fost jefuirea ţării. Iar acum mai vor şi pensii? Atâta nesimţire se cere studiată de cei mai eminenţi oameni de ştiinţă de la cele mai renumite universităţi, fiindcă depăşeşte orice limită.
Nu, frate, fiecare dintre ei trebuie silit să facă exact pe dos, ca în bancul cu Radio Erevan. Lunar, să plătească obligatoriu o donaţie consistentă către stat. Către statul de pe urma căruia au profitat în mandatele lor.