Mă umplu de mândrie când se vorbeşte de orice mare realizare trecută în dreptul vreunui sucevean de-al nostru, de parcă ar fi realizarea mea. Când câte unul e premiat la o olimpiadă internaţională de matematică sau de chimie, când belgienii laudă hărnicia şi priceperea constructorilor din Bosanci care lucră pe la ei, când câte o frumuşică bucovineancă înhaţă laurii puşi în joc la concursurile de miss... Atunci, mă ridic în picioare şi doar lipsa mea de talent mă opreşte să nu duc la gură vreun bucium sau vreun clarinet, care, cu sunetele lui prelungi, să vestească lumii întregi realizările noastre, ale bucovinenilor.
Cu toate astea, nici o performanţă a vreunui bucovinean nu o egalează pe aceea aflată de mine la începutul acestei săptămâni, chiar de pe prima pagină a ziarului Monitorul de Suceava. Am aflat, laolaltă cu ceilalţi cititori că, în toţi aceşti ultimi ani frământaţi, am avut un reprezentant de seamă într-una dintre cele mai reprezentative şi mai de succes instituţii româneşti!
Nu, nu e vorba de Academie, că academia e astăzi caca-maca, intră toate ciurucurile în ea! Nu e vorba nici de echipa de handbal feminin, care, spre lauda ei, adună medalii mai mult sau mai puţin strălucitoare!
E vorba de crema cremelor, de elita elitelor din ţară şi din străinătate! E vorba de temutul, celebrul, transfrontalierul Clan al Cordunenilor! În această instituţie celebră am avut un sucevean şi nu am ştiut!
Merituosul nostru reprezentant în această selectă organizaţie se numeşte Sorin Rîznic şi a fost director al Băncii Carpatica din Suceava. Alături de colegii săi corduneni, a primit şi el mai ieri o condamnare la 5 ani de puşcărie. Urmează apelul, unde sperăm cu toţii să ia mai mult, fiindcă omul pare ambiţios.