Când e să se milogească de colegii lor pentru a nu le da încuviinţarea de a fi arestaţi, parlamentarii apelează la tot felul de tertipuri. Ghibirdicul ăla caraghios de Rizea a zis că are copchil acasă şi plânge singur.
Alţii apelează la Divinitate, că toţi ne temem de. Ori citează masiv din Biblie, ori apar cu cărţi de rugăciune şi cu uleiuri - şterpelite de prin saloanele de masaj pe care le frecventează - şi le prezintă ca uleiuri sfinţite. Dacă respectivul mai are şi ceva talent actoricesc şi dă drumul unor jeturi pompieristice de pipi lacrimal, el reuşeşte să-i înduioşeze pe colegii care nu-s nici ei mai puţin potlogari.
Cazul actorului Vosganian se înscrie minunat în modelul de mai sus. Dacă ar fi avut de unde, armeanul şi-ar fi smuls şi nişte păr din cap, numai să nu ajungă acolo unde procurorii îl vor. Ce mai contează, la un needucat ca el! Priviţi-l cum zburdă ca un miel armenesc, făcând pe câmpii campanie pentru partidul acela care-i seamănă perfect.
Alţi apelanţi la linia telefonică a solidarităţii parlamentare infracţionale – amintindu-şi totuşi că se află într-un lăcaş unde tronează Maiestatea Sa Oligofrenia – vin cu argumente mai potrivite pentru adunătura de imbecili din parlament. Bulibaşa Mădălin Voicu dă în acest sens un ilustrativ exemplu: „Nu am făcut niciodată o fraudă, nu am firme, carnet de conducere şi nici pe internet nu ştiu să umblu”, a spus el faţa colegilor de oligofrenie, pentru a-şi susţine nevinovăţia.
La câtă minte are, nici nu era de aşteptat ca Voicu să fie în stare să-şi obţină pe merit un permis de conducere; dar mă gândeam, că fiind plin de pile ca un câine de purici, i-o fi fost adus acasă de vreun agent. Iar pe internet e păcat că nu umblă, că sunt site-uri porno care l-ar putea interesa, în vederea conceperii unei alte serii de puradei, că parcă nu are totuşi destui.
Dar nu văd ce relevanţă are neîndemânarea lui în faţa calculatorului. Nici colegii săi corduneni nu ştiu să scrie şi să citească, ceea ce nu i-a împiedicat să comită o serie nesfârşită de nenorociri europene.