Un antrenor de prima ligă, e vorba de măscăriciul Şumudică, a fost prins pariind la meciuri de fotbal. În loc să lase capul jos, el a strigat prin ziare că mai bine de 80% dintre antrenori, preşedinţi de cluburi şi jucători pariază şi ei. Cu alte cuvinte, dacă vă luaţi de mine, luaţi-vă şi de ceilalţi.
Desigur, ca să pariezi, trebuie să ştii de dinainte rezultatul partidei respective. Iar ca să-l ştii, trebuie să aranjezi tu sau un apropiat de-al tău deznodământul.
Un jucător internaţional sârb, cunoscut într-o vacanţă, mi-a povestit de un meci de pomină: Serbia-România, rezultat final 5-0, disputat în 2010. Aranjamentul s-a făcut atunci cu portarul, un fundaş central şi cu cel mai periculos om din atacul echipei pierzătoare. Ghiciţi-le dumneavoastră identitatea, că oricum azi nu mai joacă la naţională. Periculosul din atac n-a mai fost periculos, fundaşul a jucat cu gândul la lelea, portarul la fel.
După declaraţiile sale de bufon care umblă la el cu o canistră plină cu benzină, am crezut că Şumudel trebuie să se teamă pentru viaţa lui şi că ar fi bine să-şi ia deja măsură la copârşeu. M-am pripit. A luat la prima strigare o suspendare drastică, dar apoi unul şi altul i-au luat apărarea. Începând cu acest rom imatur numit Mircea Lucescu, cel care ar avea şi el multe de povestit despre meciurile aranjate.
Planul lui Şumudicuţă a mers. Speriindu-se de gura prostului adevăr grăieşte, suspendarea i s-a ridicat de comisiile de specialitate, formate tot din nespălaţi.
L-au iertat şi de căpăceala cu copârşeul, pentru că au vrut să lase scandalul să se stingă. Sistemul de îmbogăţire prin pariuri trucate nu trebuia să fie afectat. După o vreme, când treaba va pluti spre uitare, Şumudică va înceta din viaţă într-un mod misterios. Pentru a fi dat de exemplu. Pentru ca alţii ca el să înţeleagă ce păţeşte unul care e guraliv pe un câmp minat.
Acum, bufonul stă bine-mersi pe bancă la meciurile echipei sale. Şi se crede deştept. Nu e deştept. Nu e deloc.