Printre ei se numără actori mari ai lumii, ca Brad Pitt, Kevin Bacon, Jodie Foster sau chiar Morgan Freeman, cel care a interpretat, într-un film celebru cunoscut şi de noi, rolul lui Dumnezeu. Printre ei se găsesc şi muzicieni uriaşi, ca David Gilmour de la formaţia Pink Floyd, Billy Joel, Bjork sau John Lennon de la Beatles. O mulţime de personalităţi ştiinţifice li s-au alăturat. Şi din ce în ce mai mulţi oameni simpli. Aşa, ca mine.
Toţi cei de care am pomenit sunt atei. E opţiunea lor, care nu deranjează pe nimeni. Sunt atei, la fel ca alegătorii care, după ce au încercat toate partidele politice, au ales să nu mai meargă la vot. Asta nu înseamnă că se poartă cumva imoral. Dimpotrivă, îşi plătesc impozitele şi sunt la locul lor. Un artist ca Freeman este admirabil în toate ipostazele legate de viaţa sa publică sau de aceea personală.
Dar pur şi simplu cei amintiţi mai sus nu cred într-un Dumnezeu clasic, cu barbă şi cu puţină burtică, făcută de la berea pe care-o bea când priveşte la noi de sus în jos, ca pe un ecran de televizor. Ateii de calitate au propria lor idee despre Dumnezeu. Un supravieţuitor din lagărul de exterminare de la Auschwitz mi-a spus că pentru el Dumnezeu este Natura. Omul acela a murit acum patru ani. Era cel mai curat la suflet din lume.
În câteva rânduri, admirabilul papă actual a subliniat, spre lauda lui, că ateii au locul lor rezervat în Rai. Cu condiţia să se poarte moral şi să-şi dovedească dragostea pentru semeni. Papa a adăugat că pe Dumnezeu de fapt asta îl încântă: dragostea dintre oameni, nu osanalele aduse Lui de nişte răi, egoişti şi falşi.
Că dacă e s-o luăm aşa, şi mafioţii pozau în mari credincioşi. Şi legionarii lui Zelea-Codreanu, care se rugau până făceau bătături la voce, ca la o oră după aia să ucidă într-un total dispreţ pentru mila creştinească. Şi Miron Cozma pretinde că e mereu cu Dumnezeu la el.
Ceea ce este imposibil, sunteţi de acord.