Narcis SIRETEANU

Eram tânăr când Andrei Iucinu, băietu’ extraconjugal al lui Mitică Tinu, s-a procopsit cu un portofel plin cu trei optimi din acţiunile gazetei „Adevărul”. M-am bucurat pentru el. Îmi era sincer milă de acest flăcău bastard, care dorea şi altă moştenire de la tac’su, în afară de aia genetică.

Citesc acum ziarele din perioada când Mitică Tinu dispărea la cele veşnice, iar băietu’ lui, în compensaţie, apărea vivac şi cu o grămadă de jalbe în proţap. Citesc şi cum l-a întâmpinat crucişătorul C. T. Popescu, trăgând în el cu salve de pamflete...

Ca orice bastard – care, cum ştim, se fabrică plăcut şi se întreţine uşor -, Tinu junior a apărut exact când era mai puţină nevoie de el. A răsărit, nemaiacceptând să stea la masă cu slugile. A răsărit din piatră seacă, anume pentru a strica socotelile onor familiei şi mai cu seamă imaginea tăticului, care până atunci se credea mare evazionist al părţii urâte din viaţa de părinte.

Devenit vedetă peste noapte, rodul iubirii dintre Tinu şi o femeie cu gusturi nu foarte exigente s-a adaptat noilor standarde ale vieţii sale. A trecut şi prin politică, s-a obişnuit cu prezenţa în ziare şi reviste... Apoi, s-a evaporat din atenţie. Ocupaţi cu ale noastre, n-am mai avut grija lui.

Deunăzi, Tinu junior a revenit în lumina reflectoarelor, când am aflat că premierul Cioloş l-a demis. Căci copilul nelegitim ocupa o funcţie de subsecretar de stat la Autoritatea naţională pentru Cetăţenie.

Şi am explodat. Oare ce l-a mai recomandat şi pe ăsta pentru o funcţie în guvern? Are vreun merit ăsta, care e la fel de ştersăciune ca încuiatul şi netalentatul de tac-su? Nu-i ajungeau banii şi avea nevoie de o sinecură? Şi ce sinecură! Neapărat una cu scaun de şef. Dacă era simplu amploaiat într-un minister, tuşea.

Îţi vine să te tot cărăbăneşti din ţara asta, fără să te mai uiţi în spate. România şmecherilor de stat e complet diferită de România noastră, a celor care trag în jug.