O să vă ofer două exemple de politicienii români capabili de orice acrobaţie mediatică, doar pentru a mai primi un mărunţiş de popularitate convertibilă în voturi. Ştiţi desigur revista „Plai cu boi” - salteaua aceea glossy, pe care puteai admira şi câteva şpagate intelectuale remarcabile. O publicaţie amprentată de Mircea Dinescu, care a burduşit-o de pictoriale cu femei, dezchiloţate în numele unor teme social-politice. O revistă dominată de comicul de toaletă, de versuri libidinoase şi de tot ce înseamnă marca Mircea Dinescu.
Ei bine, în numărul din octombrie 2000, pe acest „Plai cu boi” s-a tolănit un pictorial cu femela Mona Muscă: acum dispărută din politică, fiindcă a fost deconspirată ca securistă, dar la vremea aceea pe culmile popularităţii. În pictorialul respectiv, muierea liberală le era prezentată voyeurilor cum ieşea de pe gresia băii, acoperită doar de-un cearşaf nesigur, de sub care se iţea ba o ţâţă fleşcăită, ba un crac celulitic ca răciturile.
Respingător nu era desfăşurătorul de nuduri în sine, cu forme inscripţionate de oboseala vârstei, culminând cu gleznele şi lăbile picioarelor sluţite de tortura mersului pe tocuri. Respingător nu era nici comentariul jurnalistic de sub poze - unde se afirma că „Mona e frumoasă ca un hai-ku” – creaţie a unei persoane cu gusturi de competenţa medicului psihiatru.
Dezgustător era doar că femela Muscă a acceptat să pozeze într-o asemenea succesiune de fotografii, vânturându-şi, sub ochii noştri, pielea sa udată de ploile atâtor toamne. Putea să şadă cuminte acasă, pe gresia ei.
Tot cam pe-atunci, la fel de dezgustător ca stripteuza Muscă, apărea un alt liberal de marcă, Ludovic Orban. Acesta, într-un interviu acordat revistei pornografice „Hustler”, ne informa că nu ar „face sex cu o femeie vulgară”. Ce mincinos! Păi, gagicuţele alea cu minifustiţe din PNL or fi nişte suave? Coana PNL însăşi, cu fundul ei care abia intră pe uşă, o fi şi ea vreun zambiloi?