Narcis SIRETEANU

Aş vrea să cred în bunele intenţii ale Poliţiei noastre de a spăla sângele care curge din abundenţă pe şosele, dar nu prea pot. Cred că obiectivul principal al acestei instituţii este să adune cât mai mult bănet din amenzile care cresc de parcă ar lua steroizi, nu să curme accidentele.

În loc să se facă drumuri ca lumea - care de exemplu să ocolească satele, în loc să treacă oblu prin ele - s-au pus restricţii de viteză demne nu de autovehicule, ci de căruţe. Normal că toată lumea încearcă să le fenteze, prin metode mai mult sau mai puţin sofisticate.

Un timp, au fost la modă detectoarele de radar, chiar dacă în alte ţări te-ai ars dacă eşti prins folosindu-le. Când te apropii de-un radar, detectorul face ca toţi dracii. Vitezomanii se sesizează şi încetinesc câteva sute de metri, în dreptul echipajelor poliţieneşti, pentru ca apoi să înghită din nou pământul, scoţând flăcări pe sub coada eşapamentului şi smulgând oftaturi verticale din rărunchii femeilor rurale cu drept de vot.

Acum, la modă sunt staţiile alea de emisie-recepţie, prin care comunici cu ceilalţi şoferi, în principal cu cei de pe tiruri. Pui microfonul la gură şi întrebi:

- Un coleg care vine de la Câmpulung. Avem ceva pe drum, colegu’?

- Liber, colegu’!

Sau:

- La ieşirea din Vama, colegu’, e un echipaj de Poliţie într-un Logan, colegu’.

- Mulţumesc, colegu’!

Dacă adresezi întrebarea fără să spui „colegu’” nu te bagă nimeni în seamă, nu-ţi răspunde nimeni. Cuvântul magic e „colegu’”. Sunt pline şoselele noastre de colegi.

O drăcie de staţie de asta costă în jur de 1.000-1.200 de lei.

Şi detectoarele de radar şi staţiile cu colegi nu fac decât să-l scape pe vitezoman de amenzile prevăzute de lege. În plus, ele îmbogăţesc acele persoane care stau îndărătul acestui comerţ înfloritor. În rest, nu rezolvă absolut nimic. Şoferul nu devine mai responsabil, ci mai şmecher. E ca un elev ori student care copiază la examen, dar nu este prins.