Dacă sunt întrebat, răspund instantaneu că mi-s dragi poeţii ca sarea-n ochi. Dar cu toate astea am câţiva pe care realmente îi iubesc: Esenin, Walt Whitman, Bacovia... Mai sunt şi alţii, de statură mai mică.
În fruntea celor detestabili l-aş plasa pe Puşkin, mort de glonte în duel, într-o zi de februarie a anului 1837. Pentru iubitorii artei poate suna romantic ca un idol să păşească pe calea posterităţii graţie duelului, mai cu seamă că la mijloc a fost o chestiune de amor. Amintim că sărmanului Puşkin i-a făcut felul baronul franţuz George Dantes, un playboy oploşit prin Rusia, care se amorezase reciproc avantajos de nevasta acestuia, Natalia.
După gustul meu, Puşkin a reacţionat taman ca un raket de-al lui Putin, care ar ţine să-i facă personal de petrecanie intrusului prins în patul conjugal. Numai că socoteala lui Puşkin i-a ieşit pe dos. Iar nevasta i-a rămas văduvă, cu o droaie de plozi după ea, greu de întreţinut dintr-o pensie rămasă de pe urma unui poet. Noroc că s-a consolat repede, refăcându-şi viaţa cu un rus înstărit, care avea şi avantajul că nu scria poezii.
Pentru că l-am pomenit pe Putin, am aflat că se pregăteşte o superproducţie cinematografică americană, având ca subiect biografia sa. Şi că rolul lui va fi interpretat nu de un fitecine, ci de Leonardo Acaprei, pardon, Di Caprio. Care e, după cum declară chiar el, „fericit” să-l joace pe liderul care-ar trebui să aibă conştiinţa încărcată, dacă ar avea conştiinţă.
Ideea filmului este una realmente inconştientă. Iar Leonardo Acaprei confirmă cât de reduşi sunt actorii. Este exact ce-i trebuia unui pericol mondial cu mintea bolnavă ca să şi-o îmbolnăvească mai tare.
Mai ales că scenariul îi va fi trimis spre aprobare lui Putin, ca nu cumva să-l supere ceva pe acesta, vreo aluzie la uciderea lui Alexandr Litvinenko, de exemplu. Cum se numeşte asta? Cenzură, normal.
Îţi vine să te iei de cap. Leonardo ăla merită nişte şuturi în cur de să nu se vadă. La fel şi cretinii care au avut ideea filmului.