Narcis SIRETEANU

Cât de curând trebuie reglementată şi problema automobilelor de serviciu de la stat, fiindcă zmeii bugetari care le utilizează au prins certitudinea că le aparţin. Ceea ce le dă dreptul să le folosească după cum cred de cuviinţă.

A devenit un lucru firesc ca viceprimarii să-şi ducă la şcoală copchiii cu maşinile de serviciu, ca directorii de regii de stat să meargă la socri sau la amante cu maşinile de serviciu, ca şefii de la finanţe să-şi poarte soţia la coafor cu acelaşi tip de locomoţie decontat de la bugetul local.

Cele mai multe sugative din acest soi costisitor nici nu se mai deranjează să-şi ducă automobilele în weekend la sediul instituţiei de care aparţin, ci le parchează direct în curtea vilei lor. E perfect aşa. Benzina gratis, uleiul gratis, piesele de schimb gratis. Să tot claxonezi de fericire „bip-bip”!

-E maşina mea, frate, ce vă freacă pe voi grija ce fac cu ea!?, par a spune cei în cauză. Când o să fiţi şi voi directori la stat, n-aveţi decât să faceţi ca mine.

Şi-ntr-adevăr, destui dintre oamenii de rând îşi zic admirativ:

-Dacă eu aş fi în locul lor, aş face exact la fel.

În acest spirit al proprietăţii abuzive, şmecherii de stat îşi şi aleg modelele pe patru roţi după pofta inimii, fără să se zgârci la banii care nu vin din buzunarul propriu şi fără a pune în cântar interesul public. Oricât ar costa un moft auto, ei şi-l permit, deşi ce motiv ar avea un şef de la Salubris, de exemplu, să-şi cumpere un jeep? Ca să latre de admiraţie câinii bagabonţi?

În ultimul raport oficial european, România tot pe la coada corupţiei a rămas. Pe primele locuri se găsesc ţările scandinave. Ţări în care, dacă cinci minute cineva foloseşte în interes personal maşina de serviciu, zboară din funcţie în minutul şase.

În schimb, în acele ţări scandinave nu e niciodată penurie de fonduri în domenii vitale, precum Sănătatea sau Învăţământul.