Narcis SIRETEANU

Undeva, la primul nivel al băieţilor „deştepţi” care fac jocurile în România, s-a întocmit o listă cu scriitorii care trebuie sprijiniţi pe toate căile, corecte şi mai puţin corecte. Urmarea e că aceştia şi numai aceştia rad tot ce înseamnă premiu, doar ei sunt aprobaţi pentru finanţări de stat pentru a fi traduşi, doar ei sunt împinşi din spate de un întreg aparat propagandistic.

Pe această foaie selectă se află scriitori valoroşi, dar şi unii mediocri, ori chiar slabi şi penibili. Mă rog, aşa e orice listă românească. O să-i amintesc doar pe omniprezentul Cărtărescu, pe Dan Lungu, Cristian Teodorescu, Filip Florian, Dan Teodorovici, Florin Lăzărescu sau poetul Claudiu Komartin. Vosganian a fost şi el inclus un timp, dar se pare că în ultima vreme, de când cu tumbele sale pentru a fenta cătuşele, a fost şters cu o radieră definitivă.

Pe aceeaşi foaie de hârtie se găseşte şi suceveano-parizianul Matei Vişniec. Dramaturg, dar şi poet şi prozator, care a scris pagini valoroase, dar şi multe de valoare discutabilă sau de-a dreptul slabe. Vişniec trăieşte fericit în Occident, dar culege premii în România. Nimic nu ratează. Ultimul dintre ele e premiul „Oamenii Timpului”. Mai nou, toţi primarii care mâine vor intra în puşcărie îl desemnează cetăţean al oraşelor pe care le conduc. Iar el acceptă, ca un crocodil care înghite tot ce prinde. Cred că Vişniec are dulapul plin cu diplome, cupe şi vaze. La masă, pune murăturile în ele.

Decoraţiile primite se pare că i-au întunecat judecata lui Vişniec. Recent înfiinţatul teatru din Suceava i-a luat numele. Ceea ce e un gest deplasat, având în vedere că omul nu e nici pe departe un clasic. Deplasat e şi din partea celor care l-au propus, dar mai cu seamă din partea sa, că a acceptat.

Vişniec ar trebui să nu-l mânie pe Dumnezeu. Un asemenea cult al personalităţii nu aduce noroc. Şi lui Adrian Păunescu i s-a făcut statuie în timpul vieţii, ceea ce i-a grăbit cumva drumul spre posteritate.