Narcis SIRETEANU

S-a stabilit ca astăzi să se serbeze Ziua Internaţională a Holocaustului, pentru că la 27 ianuarie 1945 a fost eliberat lagărul nazist de concentrare de la Auschwitz.

România a fost în cele din urmă fair-play, recunoscându-şi partea de vină în crimele împotriva evreilor şi ţiganilor, chiar dacă voci finanţate gros de ştim noi cine au negat şi neagă cu vehemenţă existenţa unui holocaust românesc. Două dintre aceste voci – ale siniştrilor peremişti Gheorghe Buzatu şi Corneliu Vadim Tudor - au binevoit să moară, iar alţii îşi fac încălzirea...

Am început să cunoaştem amănunte despre deportarea evreilor din Basarabia şi Bucovina de Nord în Transnistria. Se întâmpla în toamna anului 1941, iar ceea ce s-a petrecut în ghetourile şi lagărele de muncă de acolo depăşeşte orice limită a umilinţei umane. La Moghilev şi Crijopol, la Tulcin şi Pecioara, la Djurin şi Trihati, foamea, gerul şi tifosul au fost căi de execuţie mai puţin cinstite ca glontele, că te şi întrebi: ce e mai inuman, să mori în fiecare zi câte un centimetru sau s-o termini cu viaţa într-o clipă?

Nu pot şi nici nu doresc în tableta de azi să mă suprapun peste munca istoricilor. Ei au matematica lor, eu am limbajul meu care se adresează sufletului. O chestiune principală vreau să supun atenţiei voastre. Că nimeni nu a incriminat vreodată cetăţenii obişnuiţi ai României pentru crimele petrecute atunci. Chiar dacă au existat violenţe inimaginabile ale armatei, ale Jandarmeriei sau populaţiei civile, de vină era doar impresionantul aparat propagandistic pus la cale de mareşalul Ion Antonescu. Conform acestei maşinării abjecte, orice se petrecea rău era pus în cârca populaţiei iudaice la grămadă. Se spunea că evreii trăgeau în armata română, evreii sabotau, evreii erau bolşevici. Până şi mucosul evreu care de-abia împlinea un an era bolşevic, după logica lui Antonescu.

Nu trebuie uitat nici contextul istoric. România era aliata Germaniei, care pusese rasismul în prim-planul strategiei sale.

În multe situaţii, creştinii şi-au demonstrat omenia, salvându-şi prietenii evrei de la pieire, cu riscul propriei vieţi. Nu trebuie uitat.