N-ar fi păcat să fim un neam de sălbatici, fără să o afle tot pământul şi să se uite la noi ca atare? Pentru a corija acest neajuns, o familie de români emigrată în U.S.A. a tăiat porcul în curte, aşa cum învăţase din România. Fără anestezie, deci fără pic de compasiune pentru săracul animal, care n-are decât să sufere, că de aia e animal. Până când, din cauza zbieretelor emise de animal, vecinii au sesizat organele de forţă, iar românii s-au trezit cu trupele speciale la poartă, care i-au luat pe sus şi i-au condus la zdup. Spre mirarea familiei de români, care protesta zicând că în curtea mea fac ce vreau. Iaca, în USA nu faci chiar ce vrei!
De la răcoare, i-a scos un avocat şmecher tot de origine română, care i-a scăpat doar cu amendă şi avertisment. Avocatul a guiţat o pledoarie despre obiceiurile noastre culturale de milenii, de la care nu ne-am abate nici dacă am avea gospodărie pe Lună. Printre aceste obiceiuri care ne asigură identitatea ca neam se numără şi ritualul de masacrare a porcului. Pentru prestaţia sa de înalt nivel, avocatul respectiv trebuie să fi primit un onorariu consistent, constând dintr-un but din spate precum şi dintr-o sumă cu multe zerouri de caltaboşi şi de şorici.
Doar mie îmi pare nespus de rău că respectivii au scăpat atât de ieftin, fiindcă tare mi-ar fi plăcut să fie înfundaţi oleacă. Ne-am lipsi bucuroşi de astfel de ambasadori: proxeneţi, curve, tâlhari şi criminali. Când aceştia nu ucid oameni, ucid porci, cu o cruzime care ne prezintă lumii ca pe membri ai unui trib încremenit în epoca de piatră. Să vină antropologii să ne studieze!
Bre oameni buni, nu fiţi sălbatici cu porcul, acum, de Sărbători, când îi faceţi felul! O să vă bată Dumnezeu! Sacrificaţi-l cu milă, aşa cum ne cere statura noastră de europeni! E vremea să admitem că până şi animalul acesta cuminte şi onest are dreptul de a muri demn şi fără suferinţă!