Ca basm pentru adormit copiii – dar numai pe cei sub o anumită vârstă - e potrivită ideea asta cu România curăţată de corupţie şi de nepotism. Din păcate, ea va rămâne o simplă idee utopică, de genul celor vehiculate de marii visători ai lumii. Spun asta deoarece corupţia şi nepotismul există în fibra României, în măduva ei, în informaţia ei genetică.
A existat dintotdeauna, va exista pe vecie. E prezentă în absolut toate domeniile: în administraţie, în economie, în mediul medical, în biserică, în poliţie, chiar şi în cultură, unde directorii de teatre şi de opere fură sume imense. Mi-ar plăcea să dispară corupţia şi nepotismul, după cum mi-ar plăcea să ies la o cafea cu un extraterestru. Dar este imposibil.
Desigur, în aceste zile vorbele sunt la fel de mari ca emoţia populară. De aceea, nici nu ni le mai măsurăm. Cu cât sună mai frumos, mai ca în tragediile greceşti, cu atât mai bine dau pe micul ecran. Însă imediat ce treaba se va calma şi tragedia va fi dată uitării, lucrurile vor reveni la anormalul care guvernează ţara noastră.
Se vorbeşte de primenirea clasei politice. Perfect. Dar de unde să aducem alţii? Din Germania, Elveţia sau Olanda? De pe Marte sau de pe Lună? Chiar de pe Lună de i-am aduce, într-o lună s-ar contamina şi ei. În maxim o lună, politicienii de pe Lună ar deveni tot nişte escroci ca lepădăturile astea din politica românească de acum.
Nu mi se par deloc corecte nici arestările care au avut loc în ultimele zile. Pe cei trei patroni ai clubului incriminat a căzut pocinogul, dar neglijenţa lor este egală cu a tuturor proprietarilor de astfel de aşezăminte. Aceeaşi situaţie e şi cu umflatul ăla de primar de sector, arestat şi el: ce face umflatul, fac absolut toţi primarii din ţară. Sper că umflatul nu e trist: aşa mai dă jos din burtoiul ăla plin de gaze.
Toţi cei arestaţi au făcut treabă de mântuială. Dar asta este România, de la un capăt la altul.