Narcis SIRETEANU

Dacă era să se ia măsuri în privinţa securităţii din aceste ţarcuri ale inconştienţei tinereşti care sunt cluburile, ele puteau fi luate încă de acum mai bine de zece ani. Reamintim că, în anul 2002, la clubul ieşean Maxx Space, un aşezământ patronat de însuşi Relu Fenechiu, a izbucnit un incendiu, cam în genul celui din localul bucureştean. S-a stârnit atunci ca acum panică şi groază, au venit ambulanţele, s-au făcut intervenţii chirurgicale şi grefe de piele... Apoi, o fată a murit din cauza arsurilor, alţi trei elevi suportând supliciile spitalului de urgenţe. O fată, care până la urmă a supravieţuit, a ajuns de nu se mai poate privi în oglindă.

După cum cere datina strămoşească la noi, treaba a fost acoperită de justiţie cu o muşama decorată cu frumoase motive populare. Ca nu cumva dom’ Fenechiu să aibă de suferit, căci, la ora aceea, el era un mahăr de neatins, nu un puşcăriaş împuţit ca acum. Pe deasupra, s-a considerat că un mort şi un mutilat nu e propriu-zis o nenorocire, ci un bilanţ aproape fericit, care nu merită să se mişte vreun deşt, luându-se măsuri de preîntâmpinare.

Desigur, de acum încolo se va sta cu ochii pe cluburi ca pe nişte butelii care sunt încărcate cu un potenţial ridicat de explozie. Dar asemenea tragedii tot vor izbucni, chiar dacă în alte localuri, chiar dacă sub alte forme. Când nu-s incendii, atunci sunt inundaţii ori accidente rutiere, în care câte un maxi-taxi este burduşit cu pasageri.

Căci în România viaţa cetăţenilor de rând nu contează în socoteala pe care şi-o fac marii sforari naţionali. Acest dispreţ de proporţii galactice este vizibil zi de zi. Uneori, el ia forme violente, cum s-a întâmplat în clubul respectiv. În aceste cazuri, şmecherii de care vorbeam nu regretă că s-a murit masiv. N-au nici o treabă cu asta, nu-i atinge nici în şpiţ. Ei regretă doar mediatizarea negativă pe care asemenea evenimente o stârnesc.