După cum se ştie de vreo săptămână, şi-a mai turtit fesul un magistrat din Moldova noastră. De data asta, este vorba de unul mare cât un caşalot şi având o celebritate la fel de infectă ca a clanurilor de interlopi cu care se pare că era la cataramă. L-am mai avut client în rubrica noastră, l-am mai pomenit, dar fără a-i pronunţa numele.
Azi o putem face. Îl cheamă Dan Anton şi, până la arestare, a fost judecător la Curtea de Apel din Iaşi, oraş care va fi desemnat – conform meritelor pe care le arată în mod constant - capitală culturală a infracţiunii europene.
Anton - se credea un tip beton! - a fost prins în traistă cu nişte mâţe care mieunau foarte tare. Reiese că insul dezvoltase, împreună cu mari combinatori de peste Prut, o reţea perfectă a răului. Ca un vrednic păianjen bugetar, el ţesuse o pânză nocivă, care includea persoane din guvern, bancheri, oameni de afaceri, vameşi şi chiar medici. Până şi numele fostului premier al Republicii Moldova, Vlad Filat, apare în discuţiile purtate de judecătorul Anton, cel castrat ca un clapon.
Faima lui Anton se întinsese ca râia, legenda spunând despre el că poate aranja orice proces în justiţie, chiar dacă nu pica dosarul la el, ci la un coleg de-al lui. Influenţa îi era uriaşă şi ea va putea fi măsurată corect doar după săpături intense de-ale organelor de investigaţie. Dar, pentru că am şi eu experienţă în preţăluirea capacităţilor infracţionale, îl suspectez pe Anton că era uns cu nişte alifii produse de serviciile de informaţii de peste Prut. Nu cred că mă înşel cu acest Anton, cel cu faţă de bufon, cum nu m-am înşelat nici cu alţii.
Ajungem acum la partea cea mai gravă. În mod normal, toate sentinţele date de Anton, în calitate de judecător, dar şi de alţii ca el, ar trebui anulate de urgenţă. Toate procesele în care acest soi regretabil de fiinţă a judecat ar trebuie repuse pe rol, tocmai fiindcă s-a văzut ce hram poartă.
Când mă uit la asemenea inşi, regret doar că membrii clanului Corduneanu nu au absolvit dreptul, ca să profeseze şi ei ca judecători.