E un abuz să li se spună baroni unor politicieni care n-au nici o treabă cu acest titlu nobiliar. E adevărat că au nişte duduiţe foarte fierbinţi la interior, vezi cazurile unor expiraţi ca Oprescu sau generalul Oprea. Dar alea s-au cuplat cu ei la interes, doar la interes. Portofelul a dictat.
Actriţa Dina Cocea a fost însă din alt aluat. Deşi era fiica socialistului turbat N.D. Cocea, Dina ştia să aprecieze rafinamentul unui bărbat cu stil. Fiind şi ea deosebit de iute de bortificii, s-a cuplat cu un baron. Cu un baron veritabil, Manfred von Killinger, nimeni altul decât ambasadorul lui taica Hitler la Bucureşti. Von Killinger a fost imortalizat de Arghezi, la 30 martie 1943, în pamfletul istoric „Baroane!”, publicat de ziarul Informaţia Zilei: „Picioarele tale se scăldau în Olt, şi mirosea până la Calafat, nobilă spurcăciune! Ce floacă plouată în capul tău! Ce mustaţă pleoştită! Ce ochi fleşcăiţi! Parcă eşti un şoarice scos din apă fiartă de coadă, Baroane!”
Se spune cum că Arghezi a încasat de la americani o sumă care greu încăpea în buzunar pentru a se aventura în această scriere; şi-o fi adevărat, pentru că Arghezi se pricepea la negoţul din piaţă cu litere false. Pentru că eu nu cred că descrierea făcută germanului este conform cu originalul. Era un ucigaş în masă, vinovat de sute de asasinate, dar nu era un nespălat.
Când, de 23 August 1944, armata română a întors armele împotriva fascismului, Von Killinger, ca un baron adevărat, s-a sinucis. Cu această ocazie istorică, a întors armele împotriva fascismului şi Dina Cocea. Ştiţi a cui amantă a devenit? A lui Gheorghe Gheorghiu-Dej! Alt ucigaş, de data asta unul comunist, care are pe conştiinţă şi el multe asasinate. Abia ăsta, om cu patru clase primare, era un nespălat!
Dina Cocea a murit în 2008, la vârsta de o sută fără patru ani. A lăsat în urmă o carieră impresionantă pe scena teatrelor, pe pelicula filmelor şi în patul barosanilor.