Văd că se moare tot mai consistent – în judeţul nostru şi în toată ţara - din pricina accidentelor provocate de căruţele prost conduse sau insuficient ori deloc luminate. După lege - conform normelor rutiere - ele nici nu ar avea ce căuta pe şosele. Dar sunt tolerate. Poliţiştii se fac că nu le văd, fără să-i întrebe pe căruţaşi dacă au cunoştinţe de legislaţie rutieră sau şi-au montat centurile de siguranţă, cum ne întreabă pe noi, şoferii de automobile. De ce nu-i întreabă? Probabil că poliţiştii au o legătură indisolubilă cu satul românesc şi cu simbolurile sale eterne. Iar căruţa e un asemenea simbol etern, poate cel mai important, pe lângă căciula de miel. Îl poţi lua în derâdere?
Cred că e timpul să ne resemnăm: hăţurile vor plescăi de-a pururi în văzduhul nostru, iar şoselele cu căruţe care circulă nestingherit vor fi cât neamul românesc. Limuzine ultimul tip zboară pe lângă atelaje triste, trase de unul sau de doi cai resemnaţi. Secolul 21 se freacă de Evul Mediu.
Nici unui cap luminat din ţara asta nu-i pasă că se moare la grămadă în aceste tragedii rutiere. Mor şi pasagerii automobilelor, mor şi şoferii căruţelor, dar mor şi caii, săracii, poate singurii care nu au absolut nici o vină.
Cred, cu tot respectul, că firesc ar cam fi ca şi piloţii căruţelor să obţină un permis de circulaţie, în urma unui examen de conducere sever. Să meargă şi ei cu căruţa pentru omologare la Registrul Auto, să vadă şi dânşii cum e când te umileşte orice pârlit de funcţionar. Să plătească şi căruţaşii rovinieta, pentru a căpăta dreptul să circule în afara localităţii. Într-un cuvânt să se alinieze traficului, la fel ca noi toţi.
Să primească şi ei puncte de penalizare pentru parcare interzisă ori pentru că vorbesc la telefon, în timp ce dau din hăţuri. Să li se suspende şi lor permisul, când se pupă cu vreo blondină în bundiţă, în vreme ce rulează în atelajul decapotabil cu ameţitoarea viteză de 20 de kilometri la oră.