Narcis SIRETEANU

Mă întreb dacă n-o fi şi cu firma asta de distribuire anticipată a cutremurelor vreun plan de cultivare şi răspândire a panicii în rândurile populaţiei. De ce ar face-o? Simplu, pentru că au primit ordin să ne abată atenţia de la gravele probleme ale ţării. Când eşti simplu cetăţean şi ştii că un dezastru te paşte, parcă nemulţumirile privind nivelul de trai şi corupţia generalizată nu mai sunt atât de mari.

Ceva putred e aici. În mod permanent, preluându-se date de la institutul ăla care supraveghează mersul seismic al naţiunii, ni se anunţă orice mic tremolo al scoarţei terestre, ca pe uvertura unui sinistru apocaliptic.

Prin mijlocirea ziarelor, dar mai ales prin intermediul televiziunilor, se difuzează continuu o stare de nelinişte, care riscă să degenereze în frică şi groază. Acesta şi este scopul. Mai ales după ce mai apare câte un baci mărmurean, cu discursul greucean, care are la el seisme multe, mândre şi cornute. Baciul mărmurean ţine să ne avertizeze că următorul cutremur va fi - oho-ho! - terminator. Adică nu light, nu aproape prietenos cum au fost precedentele, ci din soiul ăla strong, capabil să măture fără milă oraşele României.

Aşa am ajuns să ne uităm la Vrancea ca la un depozit plin cu muniţie. Când va exploda? Am ajuns să ne uităm la scara Richter ca la o perpetuă ameninţare, care riscă să se prăbuşească în fiecare clipă, pentru a ne strivi pe toţi sub ea. Câte grade a avut cutremurul de ieri? 4,4 pe scara lu’ nen’tu Richter? Oricum, decent, faţă de ăl de luna trecută.

Am prieteni din Bucureşti care s-au împrumutat pe unde au putut – bănci, cunoştinţe, familie - pentru a-şi schimba locuinţele care nu le mai inspirau încredere în perspectiva unui cataclism foarte sus cocoţat pe scara lu’ Richter. Am prieteni care nu mai au somn. Ştiu copii cărora, la fel, le-a înmugurit groaza în suflet. Viaţă e asta?

E normal ca scoarţa terestră să nu stea ţeapănă. Asta nu înseamnă că orice tresărire a ei trebuie raportată populaţiei. Dar ordinul e ordin.