Narcis SIRETEANU

C.T. Popescu e un căpcăun fioros al presei româneşti. Cu o gură cât o şură, lipsit de păr, de fineţe şi de umor, el e un fel de gâde, conservat de pe vremea lui Ţepeş Vodă. E genul care mai întâi îţi taie capul, apoi ţi-l înfige într-un par şi-abia la urmă stă şi îţi judecă faptele, ca să vadă cât eşti de vinovat. Probabil că dacă Vlad Ţepeş ar fi preşedintele ţării, CTP-ul i-ar fi consilier personal. Tocmai pentru că mintea nu reprezintă punctul lui forte.

Dacă te-a luat în vizor, ăla eşti. CTP te taie pe faţă cu pixul transformat în jungher, de-ajungi să nu te mai recunoşti în oglindă. Loviturile pe care le foloseşte sunt cele ale unui mitocan. Ca orice om nu foarte răsfăţat la creier, are pretenţia că se pricepe la toate. Şi la politică, şi la filme, şi la sport, peste tot se crede un dumnezeu fără barbă. Are însă şi momentele lui de graţie, ce-i drept foarte rare, el fiind cel care i-a botezat „traseişti” pe politicienii români schimbători de partide.

Mai nou, CTP a căzut în adoraţia Simonei Halep. La fel ca orice prost, o face fără jenă şi fără limite. Într-una din seri, după ce fata respectivă câştigase un meci, CTP anunţa public „că i-ar pupa adidaşii”. Deşi nu e chiar cea mai gravă deviere comportamentală umană din câte am auzit, poate că marelui pamfletar nu i-ar strica să consulte un psihiatru. Dar unul bun, bun de tot. Şi să mărturisească tot ce pupă, în afară de adidaşi.

Tenisul e după mine un sport anost pentru spectatori. Îţi mişti capul de la stânga la dreapta până îţi rupi gâtul, urmărind nişte pălituri într-o mingică. Să facem o icoană din fata asta, iar este deplasat. Nu e bine în primul rând pentru ea. Pentru că joacă nu pentru dumneata, nici pentru drapelul ţări, nici pentru mine. Ea joacă pentru ea şi pentru binele propriu. Joacă pentru a câştiga bani, joacă pentru a fi solicitată să apară în reclame la bănci sau la firme de vânzări de materiale de construcţii.