Tonele de arabi refugiaţi care invadează fără număr Europa vor aduce cu ei tot ce ştiu mai bine şi mai bine, începând cu refuzul ostentativ de a se integra în noile lor ţări. Vor veni cu agresivitatea lor ştiută, care ia forme de la cele „light” până la cele la care ne gândim doar cu groază. Vor veni cu încăpăţânarea lor de a nu urma regulile ţărilor gazde, vor avea pretenţia de a-şi ridica moschei şi de a arăta în general ce mari şi tari sunt ei.
Dacă nu vom fi aşa cum ei îşi doresc, ne vor bate cu Coranul în cap şi nu vor renunţa sub nici un chip la feţele alea de masă, pe care şi le toarnă peste freză. Şi nu în ultimul rând, îşi vor aduce propria lor justiţie, o justiţie de Evul Mediu. O justiţie absurdă şi surdă, o justiţie a violenţei, a dintelui pentru dinte, chiar dacă scoaterea dintelui pe care ei îl plătesc e doar imaginară.
Nici nu au gusturi rele arabii. Cei mai mulţi strâmbă din nas la ţări ca Serbia, România sau Ungaria, pe care le văd doar ca nişte destinaţii de tranzit. Ei vor în Germania, vor în ţări nordice. În Germania şi-n ţări nordice am vrea şi noi, sinceri să fim, dar suntem conştienţi că nu se poate. Pentru ei nu există nu se poate.
E şi firesc să fim reticenţi la asaltul arăbesc. Avem propriile noastre probleme interne, doar ăştia ne mai lipsesc. Plus că nu avem nimic în comun cu ei. Iisus + Mohamed = Love? Mă îndoiesc! Nimic nu ne leagă, absolut nimic. În afară de tradiţia că i-am suportat ca studenţi, în vremea lui Ceauşescu. Ne făceau şi atunci o grămadă de probleme.
Văd că Ponta şi alţi moralişti se arată scârbiţi de atitudinea populară şi ne bat obrazul că nu-i vrem pe refugiaţi. Eu zic să-i ia el şi ai lui acasă pe intruşii arabi. Fiecare politician din PSD – milionari în euro, cum bine ştim - să găzduiască doi-trei musulmani, că doar au cu ce-i ţine. Astfel, criza s-ar putea rezolva foarte simplu, iar Ponta n-ar mai fi scârbit.