Sorin Oprescu are o faţă atât de respingătoare, de juri că-i moartea în vacanţă. Deşi poate că nici doamna aia cu coasa nu se poate lăuda cu aşa nişte cearcăne şi aşa o paloare.
Cu toate astea, banii şi funcţia au făcut din morbidul Oprescu un mare crai. Acum câţiva ani, şi-a făcut operaţie de vasectomie, ca să nu-i vină la uşă vreo mândră cu vreun brotac înfofolit în braţe. Că intră şi ăsta în mândre, cum intră aţa în mămăligă. Aud că este insulino-dependent. Dar e şi sexo-dependent. Ba şi şpago-dependent.
În deschiderea concertelor susţinute de marii muzicieni ai lumii, se produc de obicei artiştii mai mititei. Înainte de a se produce pe scenă un grup legendar ca Rolling Stones, cântă unii mai mititei, la nivelul unora ca Iris, de exemplu. La fel a cântat şi „Corul primarilor de municipii şi sectoare”, format din Radu Mazăre, Gheorghe Ştefan-Pinalti, Vanghelie, Chiliman şi Nichita. Arestările lor au fost doar deschiderea pentru priponirea marelui maestru al scenei combinaţiilor, Sorin Oprescu.
Este tras aşadar pe dreapta un alt mare responsabil de sărăcia actuală din România. Încât ne întrebăm: există oare în România de azi un primar cinstit, măcar unul singur? Pesimiştii sunt de părere că ar trebui să renunţăm definitiv la această utopie copilărească. Ei specifică, totodată, că trebuie să ne dorim, în momentul de faţă, nu un primar imaculat ca o zambilă, ci unul care să fure în nişte limite rezonabile, umane. Un Sorin care ştie când să se Oprescu.
Ceea ce e o altă mare utopie. Fiindcă toţi primarii care au ajuns hoţi de nivel cosmic au furat la început în limite rezonabile, umane. Hoţia din banul public a fost pentru ei un drog ameţitor, care a lucrat zi cu zi. Încetul cu încetul, li s-a dezvoltat dependenţa. Lăcomia lor şi-a lărgit diametrul, ajungând să măsoare în final cât o gură de hipopotam. Hipopotam cosmic, fireşte.
Aşteptăm cu emoţie să se apropie tăvălugul şi de Suceava noastră. Va fi interesant, vă promit.