Narcis SIRETEANU

Trebuie să ai o lipsă acută de bun-gust ca să priveşti – din tribună sau de la televizor – meciurile de fotbal ale echipelor româneşti. Dispute între echipe pârlite, ca vai de soarele lor, care ascund mânării cu bani publici şi aranjamente pentru casele de pariuri. Cum sunt echipele, aşa şi conducătorii cluburilor, aşa şi antrenorii, aşa şi jucătorii. Să amintim că nume grele ca Marian Iancu, Ioan Niculae, Copos, Borcea sau Becali sunt la puşcărie sau au trecut pe acolo şi se pregătesc să reintre. Alţii se încălzesc, făcând un uşor joc de glezne.

Rar de găseşti un om de bun-simţ între toţi cei implicaţi în acest pseudosport. Foarte rar. Nici spectatorii nu-s mai breji, ei venind la meci nu ca la spectacol. Ci ca să se dea în spectacol, aruncând cu torţe, încăierându-se cu suporterii adverşi sau, în cel mai fericit caz, înjurând până le curg balele din gură.

Cu totul explicabilă devine şi calitatea sponsorilor implicaţi în această confruntare, care nu mai păstrează nica din frumuseţea principiilor aflate cândva la baza oricărei întreceri sportive. Văd că, mai nou, o firmă producătoare de coniac este înscrisă pe tricourile unei echipe din prima ligă. Hai noroc şi la mai mare! La fel cum văd şi o marcă de vinuri, condusă de un porcin din rasa Cotnari. Hai să trăieşti, nea Mitică Dragomir! Absolut logic, dacă ne gândim la legătura foarte strânsă dintre alcool şi violenţa de pe stadion.

Mai puţin de înţeles este prezenţa firmei E.ON, care pe noi ne beleşte de nu mai ştim cum ne cheamă, dar care are destui bani pentru sponsorizat fotbalul românesc. Echipa lui Gică Hagi, Viitorul, poartă chiar pe tricouri sigla E.ON. O firmă la fel de fioroasă pentru noi ca sigla piraţilor, aia cu ciolanele şi căpăţâna de mort.

Nici logica nu e de partea E.ON, în implicarea ei futbolistică. Nu văd de ce e nevoie să-ţi faci reclamă, atâta timp cât eşti singur pe piaţă.