Narcis SIRETEANU

În zilele ei de graţie, justiţia română dovedeşte o extraordinară subtilitate. Aşa s-a văzut şi după ce Curtea de Apel Bucureşti a anulat o hotărâre de achitare în prima instanţă şi apoi a pedepsit exemplar duetul zăbălos de miliardari Ioan Niculae - Bunea Stancu.

Cu ce „premii” s-au ales cei doi? În afară de binemeritaţii ani de pripon, cam puţini după gustul nostru, vor fi obligaţi să urmeze, sub acoperişul închisorii, „cursuri de reeducare”, sub supravegherea unor pedagogi şi psihologi. Asta după ce completul de judecată a remarcat cât de largi şi de adânci sunt craterele din educaţia infractorilor, care se disting printr-o „îndrăzneală deosebită, având drept scop bunăstarea personală”.

Asta chiar că e o idee foarte bună, deşi termenul de „reeducare” presupune ca mârleţii respectivi să fi fost vreodată educaţi, ceea ce nu prea s-a văzut. Să fie aşadar educaţi, pornindu-se de la zero, cu de-a sila, deşi sunt oameni cu părul alb şi cam rar.

Să se înceapă cu începutul: cu cei şapte ani de-acasă, care le lipsesc cu desăvârşire. Cei şapte ani lipsă se vor transforma în cei şapte ani din noua lor casă, cea de după gratii. Să fie educaţi, să fie învăţaţi să se poarte civilizat: să nu se şteargă de muci cu mâneca, să dea bună ziua persoanelor mai respectabile ca ei, adică tuturor celorlalţi... Să fie obligaţi să se spele pe mânuţe şi pe dinţişorii lor implantaţi, să fie împiedicaţi să se scarpine în locurile ruşinoase de faţă cu toată lumea... Să fie siliţi să spună de trei ori pe zi rugăciunea „Înger, îngeraşul meu”... Şi câte şi mai câte alte semne de bună purtare.

Iar dacă se abat cumva de la linia educaţiei, să primească na-na cu vărguţa la poponeţul lor fleşcăit. Sau să stea desculţ pe coji de nucă. Deşi la metoda din urmă ar fi bine să se renunţe, gândindu-ne cât de groase au tălpoaiele, graţie cărora n-or să resimtă nici cea mai mică durere.