S-a văzut mai bine ca oricând ce înseamnă judeţul Vaslui. Un loc murdar, înecat în noroaie şi decorat cu case de chirpici, unde nu doar economia este subdezvoltată, ci şi mentalitatea locuitorilor, deşi acestea două sunt mai legate între ele decât credem. Un loc înapoiat pe vecie, cimentat pentru încă o mie de ani în Evul Mediu. Un loc în afara timpului, dar şi a legii, unde dreptatea o fac sapele şi furcile dirijate din minţile mânjite cu trascău. Un loc populat cu oameni urâţi şi fără creier, pentru că frumuseţea şi prostia au fost mereu într-o relaţie de inversă proporţionalitate.
Interesant este că Vasluiul are un campion al banului, deşi o duce şi ăsta mai prost, de când cu criza. Porumboiu. Zeu judeţean, fost mare arbitru de fotbal, cu toate înţelesurile colaterale ale termenului. Ai spune că soarta a luat de la toţi pârliţii ăia semianalfabeţi, ca să-i dea lui cu remorca.
Şi cum a ales să-şi folosească banii Porumboiu? Exact ca un demn reprezentant al Vasluiului. Înfiinţând o echipă de fotbal, pe care a ridicat-o, cu nişte costuri exorbitante, până în cupele europene. Glumind amar, putem pune mâna în foc că aceasta a fost prima şi ultima dată când Vasluiul a avut de-a face, în vreun fel, cu Europa.
Desigur, erau banii lui şi făcea cu ei ce dorea. Putea construi câteva şcoli sau chiar un spital care să-i poarte numele. El însă a ales să-i arunce în vânt, pe salariile colosale ale unor derbedei adunaţi din toate colţurile lumii. Dar chiar dacă ar fi investit în sport, putea construi ceva durabil. Pentru că, imediat ce n-a mai pompat lovele cu remorca, echipa a fost retrogradată, iar acum e pe undeva printr-o ligă inferioară.
La ce bun a fost Vasluiul în cupele europene? Ce folos au avut amărăştenii ăia, în afara unei distracţii de neam prost, de care au parte acum şi vecinii botoşăneni? Dar ce folos a avut Porumboiu însuşi, din investiţia sa, în afară că a tot apărut la televizor, până ne-am săturat de moaca aia a lui, rotundă ca o minge de fotbal?