La o primă vedere, numirea lui Mădălin Voicu tocmai în funcţia de şef al consulatului român din Bonn pare opera unei minţi înţelepte. Adică să trimiţi un rom între romi, pentru romi, ştiut fiind cât de mari sunt problemele de imagine provocate României de ţiganii români care activează în Germania. Trimiţi acolo unul de-al lor cu autoritate, un voievod, cu scopul de a le mai tempera niţel elanul infractor. Cineva care să îi tragă de urechi şi să le ceară imperativ să nu mai fure, să nu mai cerşească, să nu mai traficheze fete în carcasă şi să nu mai cloneze carduri, că destul se clonează pe ei înşişi cu îndârjire.
La o a doua vedere, ne mai piere din entuziasm. Căci, aşa cum se prezintă Voicu, mă îndoiesc că el mai poate avea vreun limbaj comun cu romul obişnuit, ca să nu mai vorbim de autoritate. Un parvenit cum este el, care nu află decât din ziare despre chestiunile care-i privesc pe cei de jos, nu mai e pe aceeaşi undă cu fraţii săi.
Desigur, ţigani ajunşi sunt şi Bercea Mondial, cum sunt şi membrii clanurilor sângeroase Clămparu & Corduneanu, ba poate că ăia au mercedesuri cu mai multe faruri şi vile cu mai multe camere. Dar Voicu a depistat o altă cale de a se umple de parale. O cale mai comodă şi mai curată, deşi doar în aparenţă. Este calea politicii, care include demagogia şi prosteala celor mulţi, începând cu neamul tău, pe care-l fraiereşti de voturi, cum l-ai uşura de portofele.
Să ne înţelegem: este tot un fel de furt ceea ce face el, numai că e un furt cu cămaşă albă, pentru care nu te urmăreşte poliţia şi nu-ţi rişti libertatea. Mai mult, clanul politic din care faci parte te răsplăteşte, că are bugete destule pe mână.
Fiindcă doar aşa trebuie privită numirea sa la Consulatul de la Bonn. I s-a atribuit o funcţie de vacanţă, plătită regeşte de români. Mai puţin de romii săi, căci aceştia nu se prea înghesuie la plătit impozite. Nici nu ştiu ce-s alea.