Narcis SIRETEANU

Mi se rupe inima de mila copiilor lăsaţi de izbelişte de părinţii plecaţi în străinătate. Pe părinţi îi doare la trişcă. Au tăiat-o şi-şi văd de noua lor viaţă. Pentru actuala lor existenţă, copiii sunt un balast, care trebuie aruncat peste bord. Sunt nişte părinţi la fel de responsabili ca maidanezii sau mâţele de pripas, care se înmulţesc fiindcă aşa le cere instinctul.

Pe copiii lăsaţi de izbelişte îi creşte cine apucă. În cel mai bun caz, o bunică, o mătuşă sau chiar o străbunică. Educaţia lor e la mâna a treia. Se face în stradă. Şcoala nu-i atrage cu nimic. Cine să-i verifice dacă îşi fac lecţiile? Analfabetismul e destinul lor. Şcoala vieţii e singura care contează.

În lipsa părinţilor naturali, nimeni nu le poate suplini acestora rolul. Copiii cresc aidoma buruienilor. Unii ajung infractori, alţii fac depresii şi-şi taie gâtul sau se spânzură.

De multe ori, atât de tare le lipsesc mama şi tata, încât se joacă ei de-a tata şi de-a mama, cum au văzut pe net. Devin părinţi la 12 şi la 13 ani, că mai devreme nu se poate.

Copii care fac copii. Să nu se mai plângă specialiştii că populaţia îmbătrâneşte, că românul nu mai puieşte cu însufleţirea de altădată. Nu se înmulţeşte cine ar trebui? Astea-s deja fleacuri. Numărul să iasă.

Cred că, în România, dreptul de a avea urmaşi ar trebui să se acorde în urma unui examen complex, mai dificil ca cel pentru obţinerea doctoratului, de exemplu. Să fie examen de sală, cu teste grilă, care să ateste că viitorul tată şi viitoarea mamă ştiu ce efort - financiar şi nervos - presupune să creşti un copil. Să fie tot tacâmul, inclusiv examen de traseu, cu sculări bruşte noaptea din somn, pentru alăptare, pentru schimbare de scutece şi cântece de leagăn. Cui nu-i în stare să i se înnoade puţa.

De dreptul de a avea copii n-ar trebui să se bucure orice cretin de român. Doar aşa am avea o ţară mult mai săracă în nenorociri.