Pupăturile şi celelalte tandreţuri dintre Elena Udrea şi noul ei gagel au fost avansate şi disecate de presă. Cu naivitatea vecină cu prostia caracteristică presei noastre. Căci ele trebuie privite nu ca o expansiune sentimental-hormonală, ci ca o manevră abilă a unei hoaşte trecute prin ciur şi dârmon. Nu-s alea pupături şi pipăieli veritabile, cum nu-s eu popă. De ce?
În primul rând, pentru că a fost ales drept cadru pentru punerea lor în scenă un restaurant, nu o cameră discretă. Un restaurant, ca să existe martori câţi vrei.
Pe urmă, damele din categoria blondei băsiste nici nu prea înţeleg semnificaţia sărutului. De aceea, nici nu îl cultivă. Să-l fi pupat pe partener drept pe portofel, asta da, aş mai fi înţeles. Sau să-i fi făcut alte năzbâtii cu buzele, iar aş fi înţeles. Dar aşa, pupăturile respective - depuse fix pe buze - scârţâie mai tare ca o Dacia 1300 dată la programul rabla.
Mai e ceva. Păi, să fi fost schimbul de salivă sentimentală pe bune, nu i-ar fi rupt ranchiunosul Băsescu capul pupăciosului? Nu l-ar fi porţionat cu toporul şi l-ar fi pus în pungi de plastic, pe care le-ar fi plasat în diverse tomberoane din locuri puţin circulate?
E o simplă pistă falsă. Nimic altceva. Individa intenţionează să acrediteze ideea că are o legătură pasională plină de amoare hormonală. Pentru ca acuşi, când i-o fi Justiţiei lumea mai dragă, să trântească un plod, cu unicul scop de a scăpa de puşcărie.
E un procedeu omologat. Aşa a procedat şi creatoarea de mode Irina Schrotter, acum vreo două decenii, când a păstrat un copil dintr-o legătură extraconjugală, pentru a primi o condamnare cu suspendare, pentru trafic de influenţă. La fel a făcut şi o pupilă de-a lui Vlasov, una pe nume Magda Ţepoi, ca să ia cu suspendare pentru o fraudă din fonduri europene.
Ştiţi ceva? Nu m-ar mira ca de la Băsescu să fi venit ideea.