Narcis SIRETEANU

Există anumite lucruri din sfera umană, fiziologice sau prin apropiere, care nu se cuvine să fie rostite în gura mare. Ne lovim de ele, le ştim foarte bine, dar preferăm cumva să le tratăm cu discreţie, fiindcă ţin de intimitatea fiecăruia.

De aceea mi se pare extrem de grobiană poziţia posturilor de televiziune, care, din raţiuni publicitare, zic anumite treburi pe şleau, de parcă am fi nişte retardaţi.

De pildă, este absolut fiziologic ca domnişoarele şi doamnele sub o anumită vârstă să aibă anumite scurgeri lunare, legate de eliminarea ovulului rămas nefecundat. Când se întâmplă asta, ele merg discret la farmacie şi îşi cumpără ce le trebuie. Nu e nevoie să ni se arate la televizor cum se aplică tamponul, câte straturi are şi ce proprietăţi fenomenal de absorbante are el.

Alt exemplu: pe fiecare se întâmplă să-l mai apuce câte un deranj la intestine. În acest caz, omul merge frumos la farmacie şi, cu voce scăzută, cere un tub sau două de furazolidon. Dar nu-i nevoie să-mi dai tu, post imbecil de televiziune, reclama la furazolidon, că ştiu să-l cer şi singur, cu gura mea. La acelaşi pol al stupizeniei se situează publicitatea la produsele care-i vin de hac constipaţiei. Şi pe aia ne pricepem s-o descâlcim singuri.

O treabă similară se petrece şi cu tălpile domnişoarelor. Se pricepe fiecare candidată la frumuseţe să-şi cumpere un polizor din ăla performant, ca să-şi rezolve inesteticul de pe călcâie. Nu este necesar ca voi, televiziuni idioate, să-mi arătaţi în toate amănuntele cum se produce raşchetarea şi ce se întâmplă cu pielea moartă care e îndepărtată din locurile critice. Că doar nu suntem idioţi ca voi.

Şi cu părul de pe picioarele damelor e la fel. Fiecare femeie ştie, aproape instinctiv, să ceară aparatul care-l coseşte.

Şi uite-aşa - cu reclamă la tampoane, furazolidon şi aparate de înfrumuseţat tălpile - se duce dracului şi ultima fărâmă de romantism de pe lumea asta.