Cum pe timp de molimă firmele de pompe funebre se umplu de bani, aşa şi arestările de lux din ultima perioadă îi burduşesc de parale pe avocaţi.
Dacă de la un client de rând avocatul pretinde de regulă un onorariu situat între limite rezonabile ale nesimţirii, de la o Elena Udrea, de la un Gheorghe Nichita ori de la un Radu Mazăre se discută doar peste un nivel foarte sus cocoţat. Cum aceşti inculpaţi cu totul speciali îşi cumpără ceasuri, genţi şi haine de firmă foarte costisitoare, e firesc să îşi cumpere şi avocaţi scumpi, de firmă.
Sunt căutaţi apărătorii clanurilor interlope, trecuţi prin ciurul şi dârmonul tuturor golănelilor posibile. Mare trecere au şi decanii de barouri. Alături de cei care întreţin legături cu serviciile de informaţii, care mai pot să facă aranjamente de culise.
Ajungem, aşadar, la bani. De cât e vorba ca onorariu pentru matale, maestre dragă? De un milion de euro? Ia de aici milionul, numără-l şi treci la treabă.
Parcă ce înseamnă un milion de euro pentru una sau unul ca ei? Un fleac. Ei sunt scamatori ai banului, care făceau milioanele doar dintr-o simplă întorsătură de condei pusă cu măiestrie pe un act. Aranjau trei licitaţii pentru atribuire de lucrări din fondurile publice şi le ieşeau şapte milioane, nu unul singur.
Avocaţii mai au un motiv de bucurie. Că nici un barosan penal de-al politicii noastre nu se limitează la un singur apărător în instanţă. Un singur avocat să-şi ia prostimea. Ei îşi iau câte trei, câte cinci, câte şapte de căciulă. O fac ostentativ, ca o ultimă sfidare adresată unui popor pe care l-au furat şi l-au dispreţuit continuu. Ca pentru a-şi dovedi că obrazul lor gros ca pielea de rinocer se subţiază cu cheltuială.
Când îşi târguiesc avocaţii, Udrea, Nichita şi Mazăre au acelaşi sentiment plăcut ca atunci când îşi făceau cumpărăturile în magazinele de lux de la Champs Elysée. Din păcate pentru ei, acesta este ultimul lor lux.