Furia lui Băsescu la adresa autoarei cărţii ce îl cocoaţă ca personaj principal nu trebuie înţeleasă copilăreşte. Nu-i vorba de revărsarea de nervi a unui om luat prin surprindere de o cameristă slobodă la gură, care dezvăluie câţi spermatozoizi găsea dimineaţa în cearşaful de la Cotroceni.
Din punctul nostru de vedere, madam Săftoiu mare bortă în cer nu a făcut cu lovitura ei editorială. În fond, fosta consilieră prezidenţială ne zice ceea ce ştiam cu toţii, e drept, cu oleacă mai puţină acurateţe.
Să nu uităm că, de la trabucul lui Bill Clinton încoace, nici un dezmăţ de-al unui preşedinte cu pupilele sale nu mai este de natură să surprindă. Cu atât mai mult cu cât, dacă te uiţi chiar şi în trecere la doamna Udrea, îţi dai seama că întrebuinţările pe care dânsa le poate avea nu se îndepărtează prea mult de sfera sexuală.
Băsescu nu e aşa de opărit nici pentru că are parte de o ieşire din scena publică nedemnă din perspectiva sa, pe deplin meritată din perspectiva noastră. Dimpotrivă, apariţia cărţii ar pica bine pentru un ins care s-a deprins să-şi mascheze complexele de inferioritate printr-o agresivitate de mârlan absolut, chiar cosmic. Comportamental şi educaţional, omul a rămas un simplu client de birt, care nu pierde nici o ocazie să se încaiere cu oricine, oricând, oricum.
Ceea ce-l doare pe Băsescu e altceva. El ştie prea bine că nu din mintea Săftoaicei a pornit ideea acestei cărţi otrăvite. Ştie că iniţiativa s-a copt în alte cercuri, situate sus de tot, deasupra ţării noastre. Ştie că apariţia acestei „opere” reprezintă de fapt semnalul că fostul preşedinte nu mai înseamnă nimic pentru cei care-l sprijineau.
Între copertele acestei cărţi nu se află o simplă portretizare a unui ins cu grave probleme comportamentale. Între copertele acestei cărţi se află de fapt aprobarea pentru detenţia care va reprezenta de-acum încolo decorul vieţii lui Băsescu.