Narcis SIRETEANU

România este acea ogradă în care iluziile trăiesc o clipă, ca efemeridele. De aceea oamenii cu mintea-n cap nici nu se mai obosesc să şi le facă. Nici bine nu l-am lăudat pe noul preşedinte, că şi-a şi arătat adevărata faţă.

În primul rând, văd că omul are timp de scris cărţi şi de dat autografe. Iar noi nu pentru calitatea sa literară l-am ales.

În al doilea şi cel mai important rând, a reuşit să dezamăgească o grămadă de lume, numind un dubios la şefia DIICOT. Că tot rimează, putem spune că, prin numirea de la DIICOT, Iohannis a arătat că-l doare de noi drept în cot.

Însăşi europarlamentăriţa Monica Macovei critica această alegere, şi o făcea tocmai de la înalta tribună de la Bruxelles. Întrebându-se ce calităţi are Horodniceanu, de vreme ce, fiind procuror la Iaşi, nu a deranjat nici clanul Cordunenilor şi nici clanul, la fel de periculos, al fostului primar Nichita.

Ca să ne lămurească definitiv câtă minte are în cap, Horodniceanu a vrut să se tragă în poză cu Iohannis când s-au întâlnit la taclalele de dinainte învestirii. Ca mulţi inşi cu moaca pocită, şi ăsta pare încântat de felul în care arată.

Inactivitatea sa este clară şi logică. Individul, cât a activat ca şef al DIICOT-ului Iaşi, nu a deranjat clanul Cordunenilor pentru că nu a avut interes s-o facă. Din crimele acestor respingători analfabeţi multe cercuri importante ale României de azi au supt ca la o ţâţă iubitoare. Nici lui Nichita nu i-a stricat somnul, pentru că nici un procuror sau judecător nu sufla în faţa acestuia, deci de ce ar fi făcut-o tocmai Horodniceanu. Atitudinea justiţiei faţă de grobianul Nichita a fost mereu una slugarnică.

Rămâne de înţeles tâlcul acestei stranii alegeri. Horodniceanu nu a fost numit şef la DIICOT pentru calităţile sale, pe care le ţine ascunse. Ci pentru defectele sale. Unul care a tremurat în faţa cordunenilor şi a lui Nichita e de presupus că nu va ieşi din cuvântul preşedintelui.