Am crezut că mă ia mama infarctului acum două zile, citind în ziar despre un bărbat care făcea dragoste cu găinile unei femei. Nu făcea dragoste cu femeia, aşa cum ar fi fost poate mai potrivit pentru un prădător sexual aparţinând de specia umană, ci obţinea favorurile sexuale ale orătăniilor ei.
Ştirea se anunţa senzaţională şi plină de tâlcuri, încă din titlu. Aşa că am devorat-o pe nerăsuflatelea, încercând să ghicesc, în timp ce-o parcurgeam, identitatea amorezului de înaripate.
Mai întâi şi la început, am crezut că este vorba de Gheorghe Nichita care, dezamăgit de dragostea femeiască - aceea care l-a uscat, l-a făcut iască - încerca să-şi găsească fiinţe mai potrivite pentru inima sa sensibilă şi temperamentul său năvalnic. Este ştiut că găinile sunt fidele în amor şi moi la pipăit. Nu trebuie să le cumperi bijuterii scumpe, nici să le angajezi în funcţii bine retribuite. Cu un pumn de grâu, le-ai mulţumit. Şi nici nu este necesar să mobilizezi poliţia locală pentru a le supraveghea aventurile. Dacă vrei să le ţii sub control, le închizi în coteţ şi fidelitatea lor îţi este asigurată. Oricât ar fi de obraznică, o găină rareori se aventurează la pensiuni unde paturile scârţâie, provocându-i leziuni pe creier primarului de Iaşi cu minte de găină şi temperament de cocoş. Dacă vrei să-i ceri scurmătoarea pentru a împărţi cu ea griji şi bucurii, nici nu intră în discuţie să te refuze. O poţi îmbrăca în mireasă cu bani puţini şi în mod sigur găseşti un popă ciubucar să te cunune religios.
Apoi, mi-am zis că e Cristoiu. Am parcurs colecţia „Evenimentului Zilei” din perioada când era condus de micul peltic şi am aflat că era un pasionat de farmecul sexual al găinilor. Ştirile despre iubirile dintre bărbaţi şi găini ţineau mereu prima pagină sus, făcându-l pe micul Cristoiu să-şi împlinească fanteziile.
Până la urmă, în ştire era vorba de un individ bolnav oarecare, nu celebru ca cei doi de mai sus. Un zoofil de rând. Recunosc, am fost dezamăgit.