Dragii mei, ne ştim de o bucată de timp. Ştiţi că nu mă dă optimismul afară din casă. Cu toate astea, vă spun azi că sunt semne grăitoare că lucrurile se îndreaptă spre direcţia bună, în ţara asta. Şi, aşa cum îmi stă în fire, vă voi oferi un exemplu pe cât de proaspăt, pe atât de edificator. Cel puţin, aşa cred eu.
Săptămâna trecută, ne-am mai trezit cu un cadavru politic, care se pregăteşte de îmbălsămare. Care este chiar al suceveanului nostru Cristian Adomniţei. Arestat şi el pentru nişte matrapazlâcuri, pe care deja le putem numi tipice pentru clasa politică.
Până aici, nica neobişnuit. Numai că Adomniţei este liberalul care, în bucata asta de ţară, s-a afişat cel mai mult şi mai la sentiment cu Iohannis, în campania electorală pentru prezidenţiale. Mergeau împreună la masă, la adunări populare să cuvânteze şi să-şi arate dinţii de porţelan, la interviurile televizate, peste tot.
După ce Iohannis s-a înscăunat şi a devenit mai scump la vedere, tandreţurile lui Adomniţei s-au mutat spre Alina Gorghiu. Influentă şi ea. Intra aia în inundaţie, când îl vedea.
Mai mult decât atât, unul din consilierii personali ai lui Adomniţei, liberal şi el, este Alexandru Muraru. De profesie istoric. Al cărui frate geamăn, Andrei Muraru, este consilier prezidenţial. Zilnic bot în bot cu Iohannis.
Aceste legături - care sugerează cumetria de partid şi trasul de şireturi în toate direcţiile - nu i-au folosit lui Adomniţei decât să şi le treacă în albumul personal de fotografii, alături de cele cu elicopterul cu care a mers, acum câţiva ani, la nuntă, pe când era ministru.
Deoarece nimeni nu a intervenit pentru ca justiţia să nu-şi facă treaba. Nimeni nu a mişcat un deget pentru ca justiţia să nu joace fotbal cu capul său ca o minge de fotbal. Sau, dacă o fi intervenit, a rămas fără efect.
Cel mai trist pentru Adomniţei ar fi ca el să fi făcut ce a făcut tocmai pentru că se credea la adăpost, datorită celor pe care le-am arătat mai sus.
Ar fi comic. Pentru noi, nu pentru el.