Narcis SIRETEANU

Prin principiile pe care le-a difuzat în lumea largă şi prin austeritatea modului său de trai, Iisus este recunoscut ca prietenul săracilor. Toţi bătuţii de soartă, toţi obijduiţii şi nenorociţii de pe lumea asta se bazează pe sprijinul lui, găsindu-şi la el alinarea, pacea şi speranţa.

Cu toate astea, la serviciile lui Iisus apelează, ca la o firmă specializată în rezolvarea chiuvetelor înfundate, şi cei care, înecaţi în opulenţă, dau uneori accidental de belea. E cazul marilor şmecheri politici din ţara noastră, momentan împârnăiaţi. Udrea, Ridzi, Alina Bica, pentru a începe cu drept-credincioasele. Vâlcov, Vanghelie, Mazăre, Cocoş şi fiul său Cocoşel, pentru a continua cu drept-credincioşii.

Pioşi de crapă pielea pe ei, fiindcă aşa cere norma creştinismului, toţi aceştia şi-au petrecut zilele de dinaintea Paştilor în post şi rugăciune. Au bătut mătănii de-au făcut bortă în podea şi s-au uns conştiincios cu mir, la fel cum se ungeau până mai ieri cu uleiuri parfumate, în saloanele de „sexy masaj”. Nu le convine deloc gimnastica asta creştinoidă, dar dacă trebe, trebe. Câte o pauză de la desfrâuri prinde bine oricând, cu condiţia să nu fie prea lungă.

Toate aceste lepădături au impresia că Iisus le coboară în celulă, la fel cum susţinea şi poetul legionar Radu Gyr, în celebra sa poezie. Îi mângâie pe capetele pătrăţoase, să le fie sevrajul fără smucituri, şi oftează plămân la plămân cu ei. Apoi, le ia în braţe dosarele penale, ocupându-se personal de eliberarea lor. Dacă e cazul, Iisus distruge şi câteva probe de prin dosare, cum se mai întâmplă în cazurile unor unşi cu multe alifii.

Aşa a crezut Becali, aşa crede Udrea, la fel Vanghelie. Că Iisus nu mai poate de grija lor şi face tot ce-i şade în puterile sale nelimitate pentru ca hoţii de ţară să se reîntoarcă la ocupaţia lor de bază: hoţia.

Fals, absolut fals. Iisus este şi va rămâne doar prietenul celor obijduiţi.