Narcis SIRETEANU

E foarte posibil ca, în cazul războiului ce se vede la orizont, să nu se găsească mulţi români dispuşi să-şi dea viaţa pentru ţară. Pentru că ţara le-a întors spatele în aproape orice situaţie, nici ei nu au cine ştie ce chef să plătească un impozit suplimentar, sub forma propriei vieţi.

Am auzit pe mulţi, pe foarte mulţi obiectând franş:

- De ce să merg eu la război, omule? Să meargă şmecherii care au profitat de ţară. Să meargă aceia care au stors-o de vlagă. Să meargă familiile unor Băsescu, Năstase şi Ponta. Să meargă proful de istorie Crin Antonescu, să vadă şi el cum se scrie istoria, că tot poartă nume de mareşal.

Au şi oamenii dreptatea lor. Ca în cântecul acela francez de acum jumătate de veac, în care Boris Vian i se adresa preşedintelui ţării, în timpul războiului din Algeria, şi-i recomanda: „Dacă vreţi vărsare de sânge, mergeţi să vi-l vărsaţi pe al dumneavoastră.”

Aşa ar trebui şi la noi. Normal ar fi să se constituie câteva batalioane de vip-uri pentru prima linie a frontului de luptă. Batalioane de bărbaţi, dar deopotrivă batalioane muiereşti. La bărbaţi să-i vedem înarmaţi până în dinţi pe alde Vosganian, Marko Bela şi Şova; iar la dame pe alde EBA, Ecaterina Andronescu şi Norica Nicolai. Să primească ordinul „Culcat!”, că tot le place tuturor poziţia orizontală, cea aducătoare de succes în viaţă.

Să-i vedem şi pe Geoană, şi pe Dragnea, şi pe Blaga, şi pe Gorghiu, şi pe Băişanu, şi pe Lungu dându-şi viaţa pentru patrie. Nu ne îndoim că o vor face cu seninătate, chiar cu plăcere, căci „dulce ca mierea e glonţul patriei”, cum suna titlul unei cărţi mai vechi.

Apoi, la fel ca în ultimul război mondial, să se constituie batalioane de luptă din puşcăriaşi. Vor fi înrolaţi atunci Udrea, Roşca-Stănescu, Bica şi Diaconescu.

Şi abia la urmă, după ce toată această carne de tun va fi consumată, ne vom înrola şi noi, oamenii de rând.

Dar până atunci nu vom mişca un degeţel.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.