Narcis SIRETEANU

Se lamentează de ţi se rupe inima floarea politicii noastre infracţionale, din cauza condiţiilor întâlnite în puşcărie. E mai negru ca în coşmaruri. Closetul zâmbeşte la vedere, cearşafurile strălucesc de murdărie, ploşniţele au bujori în obrăjori, rivalizând ca formă fizică generală cu şobolanii.

Un bocet colectiv răzbate din spatele gratiilor. Udrea şi Ridzi, Pinalti şi cumnatul lui Ponta plâng de tremură cămaşa pe ei. Unde să-şi trateze căpiţa de boli, care s-a prăvălit pe ei peste noapte, imediat ce au păşit pe poarta sistemului penitenciar? Pot măcar să-şi văruiască celula şi să-şi aducă de la sponsori o plasmă, două vibratoare şi un aparat de masaj? Pot veni cu un capac de toaletă cu încălzire, pentru bucile lor extrafine? Dar cu o canapea matrimonială, care să înlocuiască paturile incomode? Iar apa care se trage la budă, n-ar putea proveni de la Cascada Niagara sau măcar de la Duruitoarea din Ceahlău?

Zici că o clasă de copii de bani gata a nimerit în tabără la Năvodari şi e nemulţumită de condiţii. Acuşi sună acasă şi apar părinţii lor, cu o falcă în cer şi alta sub pământ, să facă ordine.

Numai că, iată, nu apare nimeni. Urletele puşcăriaşilor simandicoşi se adresează lunii.

Consider c-ar fi o mare greşeală să se amelioreze ceva, în sistemul penitenciar din România. Arestul trebuie să rămână în aceeaşi stare, la fel şi puşcăria. Nimic nu trebuie dres. Buda trebuie să fie la fel de tăietoare la maţe, ploşniţele la fel de zâmbitoare, şobolanii la fel de rumeni. Puşcăriaşii trebuie să rămână la fel de înghesuiţi, unul cu nasul în fundul celuilalt.

Pentru că doar asemenea condiţii umilitoare îi pot lecui pe ceilalţi amatori de a-şi jefui ţara. Doar spectrul acestui iad pe pământ îi poate aduce pe calea cinstei.

- Fiţi cuminţi, altfel ajungeţi la noi!

Aşa trebuie să sune mesajul sistemului nostru penitenciar. Iar odată ajunşi aici, vă ia dracul în coarne şi copite.