Narcis SIRETEANU

Reţeaua rutieră dintr-o ţară e asemenea circulaţiei sanguine din corpul uman. Cred că acesta este principalul sector în care trebuia să se instaureze cinstea deplină în România. Oamenii politici, în cârdăşie cu neamurile şi prietenii lor din mediul afacerilor, aveau datoria să păstreze domeniul drumurilor curat şi sănătos. Aveau destule alte sectoare unde să-şi exerseze talentele în combinaţii financiare. Infrastructura trebuia cruţată.

Pentru că drumurile ne sunt necesare tuturor. Şi bogaţilor, şi săracilor. Şi popilor, şi ateilor. Şi adulţilor, şi copiilor, şi bătrânilor. Cu toţii aveam nevoie de străzi şi şosele pe care să putem circula rapid şi în deplină siguranţă. Jaful reţelei rutiere a ţării e similar cu furtul perfuziilor unui bolnav aflat pe un pat de spital. Îi furi perfuziile bolnavului, îi furi şi zilele.

Pocitaniile din fruntea ţării n-au înţeles asta. Cu mintea lor puţină, au construit drumuri de mântuială. Proaste şi scumpe. Au băgat materialele cele mai ieftine, nu au respectat reţeta. Au umflat cât au putut devizele. Drumul dat în folosinţă azi, peste şase luni era impracticabil. Îl refăceau pe alţi bani şi ţinea încă trei luni. Ţara e varză.

Şi toată atitudinea asta iresponsabilă, doar ca să-şi poată ei ridica vile şi cumpăra Beemveuri şi Mercedesuri. Să-şi suie cururile grase pe canapele vehiculelor “patru ori patru”. Sau “cinci ori cinci”, dacă or fi existând. De parcă nu în aceleaşi gropi ar da cu roata. De parcă nu ar muri în acelaşi gen de accidente ca noi, românii de duzină.

Am o mulţime de cunoscuţi, unii chiar prieteni, care au murit în accidente pe şosele. Cele mai multe, din cauza calităţii execrabile a reţelei rutiere. Aveţi şi dumneavoastră, la fel ca mine. Au şi umflaţii ăştia, cărora nu le mai ajung banii.

Acuma, văd cum se umplu puşcăriile cu ei. Prea târziu, nene, prea târziu. Nimeni nu-mi reînvie prietenii morţi în accidente.

Naiba să vă ia de criminali!

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.