O foarte veche şi foarte mare nedreptate din sistemul penitenciar românesc este pe cale să fie dreasă, iar noi nu putem să ne declarăm decât satisfăcuţi. Mai satisfăcuţi ca noi sunt doar deţinuţii de sex bărbătesc, care umplu celulele din sumbrele aşezăminte. Celule care de acum încolo, măcar puţin, îşi vor mai lepăda din tristeţea lor dezarmantă.
Pentru că, în fine, dame faine, tipe aproape fatale, bunăciuni semimortale din cel mai sus cocoţat high-class românesc, sunt arestate în aceste zile şi poftite politicos în spaţiul pervers al puşcăriei. Gagici mişto, puţuline una şi una, ajunse în funcţii cheie ale statului prin protecţia unor tătici politici, ca să nu le spunem de-a dreptul peşti.
Dacă le întrebi, îţi răspund că au ajuns pe merit. Meritul lor e că şi-au folosit, până la epuizare fizică, arsenalul primit de la natură. Sunt toate superbăciuni, unele chiar premiante la concursuri de miss, e drept că judeţene, acolo unde se alege farmecul femeiesc al ţării. Sunt fetele deştepte, care au ştiut unde să se lase gâdilate de flocii mustăţii lui Nelu Oltean şi de complexele piticului Boc. Sunt dame de lux, ale căror conturi de farmec fizic se accesează doar cu cardul de plăţi nelimitate. Sunt supermuierile politicii româneşti, care-şi fac cumpărăturile doar de la Paris şi London în sus.
Iată-le cum primesc acum - când prostimea înfometată şi înfrigurată îşi redactează scrisorile către un Moş Crăciun tot mai zgârcioban – ceva la care nu s-au aştept nici o clipită. În locul cătuşelor de mătase roz ale celor mai alese fantezii cu clienţii lor din politică, ele capătă cătuşe din oţel tăios, care se strâng pe încheieturi de-ţi rup mâinile, dacă nu le ţii cuminţi în poală.
Priviţi-le pe aceste bucăţi de carne în carcasă! Defilarea lor pe tocuri spre puşcărie n-are nimic din eleganţa cerută de covoarele roşii cu care erau obişnuite. Haideţi, fetelor, curaj!
Totuşi, fără Elena Udrea parcă formaţia nu are lider.
Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.