Viena este oraşul perfect. Sistematizarea, siguranţa cetăţeanului, frumuseţea arhitectonică, punctualitatea, cafenelele cu istorie, restaurantele sub semnul culinar al muzicii vrăjite... Calităţi incontestabile, răsplătite printr-un flux permanent de turişti. Care aduc prosperitate.
Până prin 1960, Viena - distrusă de raidurile aeriene ale trupelor antihitleriste - a fost o ruină înfometată. Apoi, „Oraşul muzeu” s-a ridicat piatră cu piatră. Şi a devenit – vorba domnitorului Petru Rareş – ce fusese şi mai mult decât atât.
Românilor nu le prea place azi în Viena. Mă refer la ăia cu saci de parale. Unii mi-au recunoscut-o deschis. Vin, vizitează purtaţi de snobism locurile de care se vorbeşte în almanahurile lor favorite, bagă în ei şniţele cât roata tractorului... Dar de stabilit cu căţel şi purcel nu s-ar stablili în Viena nici morţi. Dintre noi, moldovenii, doar patronul editurii „Polirom” – Adrian Butucă, pe numele său – locuieşte acolo. Băiat deştept. Dar restul românilor cu lovele puternice n-ar sta în Viena nici să le bagi în fund o ţeapă înroşită în muzeul Vlad Ţepeş.
N-ar sta acolo, pentru că la Viena nu poţi fi şmecher în sensul românesc al termenului. Nu poţi parca maşina în centrul străzii, nu poţi trece pe roşu şi nimeni să nu îndrăznească să-ţi zică o vorbă, pentru că eşti pila cuiva mare de tot, a lui Şova sau Hrebenciuc, a lui Lungu sau Scurtu. În cârciumi, eşti tratat cu politeţea cuvenită oricărui alt consumator, ziarele nu te urmăresc să te surprindă cu vreo blondă fatală, iar dacă ai călcat pe bec, te arzi de nu te vezi, oricine ai fi matale.
Nu de pomană un europarlamentar de-al lor – fost ministru de interne – prins cu fapte de corupţie europene - a fost condamnat la trei ani şi jumătate de puşcărie. În vreme ce pe europarlamentarul nostru Adrian Severin, care a comis fapte similare în acelaşi dosar, zburdă pe câmpii europene ca un miel imbecil ce este.
De aia ţara lor e sănătoasă, iar a noastră n-are nimic sănătos în ea.
Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.