Narcis SIRETEANU

M-au înnebunit ăştia cu Nobelul lor. Cică un nou român l-a câştigat, pentru sectorul de chimicale. Al treilea, cum ar veni, în ordine cronologică, după George Palade şi Herta Műller. Televiziunile mai-mai să bubuie, ziarele îşi umflă şi ele paginile ca penele de curcan... Zarvă mare, asurzitoare. Nici noi, cei de rând, nu stăm pe tuşă: grozav ne mai mândrim. Tare mişto e să fii român!

Fals! Măi propagandiştilor, nici un român n-a câştigat premiul Nobel. Ăia de care faceţi voi polologhie nu sunt români. Au fost, dar s-au lăsat la timp. S-au lecuit. Li s-a acrit. Pentru că ţara i-a fugărit.

În ţara noastră e loc pentru toţi piloşii. Pentru toţi proştii, pentru toţi cretinii. Pentru toate leprele, pentru toate ebele, pentru toate dacianele sârbu. Nu însă şi pentru oamenii cu adevărat valoroşi. Pentru ei, nu se găsesc niciodată fonduri să-şi continue munca. Ei sunt fugăriţi cu pietre.

- Căraţi-vă de aici, dracu’ să vă ieie! Ne deranjează prezenţa voastră în ţară! Valencia! Băi, chiar vreţi să vă plesnim?

Ăia pleacă într-un final, normal, să-şi cate rostul aiurea, la dracu-n praznic. Ne lasă cu ebele noastre şi cu dacianele sârbu. Să le pupăm în bot şi să le furajăm.

Nouă puţin ne pasă. Rămânem aicişa, să ne chiorâm la Mircea Badea şi la aventurile lui Udrea cu Băsescu. La neterminatul de Ponta. La Dan Diaconescu. La Sorin Roşca Stănescu, odată cu împârnăierea căruia serviciile ruseşti mai pierd un vârf de atac de talia unui Voiculescu sau Patriciu.

Dacă cei plecaţi muncesc pe sponci, dau lovitura, sunt recunoscuţi mondial şi sunt premiaţi, atunci îi împungem cu un bold şi-i băgăm în insectarul naţional. Le zicem:

- Sunteţi români, bre! Vai, ce ne mai mândrim cu voi. Apropo, nu-i împrumutaţi Nobelul lui Ponta, să facă o fotografie de grup? Sau lui Mazăre, să se dea mare cu el la carnaval. Sau lui Orban, să pună sticla de whisky pe el, să nu păteze faţa de masă?

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.