Narcis SIRETEANU

Un reportaj despre Republica Ucraina, publicat miercuri de ziarul „Prosport”, m-a tulburat. Da, m-a tulburat, cu atât mai mult cu cât aveam o părere preconcepută deloc bună despre gazetele sportive. Şi mi-a prilejuit amare reflecţii despre natura umană. Nu doar natura umană ucraineană, ci universală. Natura umană, cea îmbolnăvită iremediabil, fără cea mai mică şansă de vindecare.

Deşi reportajul din „Prosport” a fost provocat de meciul futbolistic dintre Dinamo Kiev şi Steaua Bucureşti, el nu s-a rezumat la avanpremieră sau la desfăşurarea lui efectivă. N-a fost vorba nici de goluri, nici de şuturi la poartă, nici de cartonaşe de culoare galbenă şi roşie, nici de faulturi. Îmbinat cu o zestre convingătoare de imagini fotografice, se atacau în cuprins câteva chestiuni usturătoare pentru cetăţeanul străin care calcă în ţara vecină şi prietenă.

În primul rând, era pusă în discuţie corupţia de la frontiera dintre ţara noastră şi a lor. Loc unde eşti hărţuit până la epuizare de vameşii ucraineni, dacă nu înţelegi că trebuie să respecţi tradiţia sfântă de a înfileta în paginile paşaportului câteva bancnote convingătoare. În discuţie intrând o sumă socotită în moneda lor naţională, dar nu se supără nimeni dacă este înaintată şi în euro, că tot aspiră vecinii noştri la alipirea de Uniunea Europeană.

Se mai vorbea în reportaj despre starea drumurilor din Ucraina, mult mai lamentabilă decât aceea de la noi. Şi despre automobilele lor de lux, unde predomină mărcile BMW şi Mercedes, care contrastează cu sărăcia din rest. Se pare că funcţionează o regulă care se generalizează: cu cât ţara e mai subdezvoltată, cu atâta automobilele de lux de acolo sunt mai fără număr, fără număr.

O să revin la şpaga de la vamă. Cât de canalie, de handicapat sufleteşte şi de ordinar trebuie să fii ca, într-o ţară unde ai tăi mor fără număr în urma unei invazii străine, ţie să-ţi ardă tot de umplut chimirul personal? Cât?

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.