Suntem singura ţară care nu şi-a transformat în business trecutul comunist. Atât de indiferenţi şi de oligofreni lideri am avut şi avem. Am ieşit în stradă, am strigat „Jos comunismul!”, dar pe comunişti i-a durut undeva de strigăturile noastre. Ei s-au reorganizat perfect, sub mantaua moscovită a lui Iliescu. Noi am blamat Securitatea, dar Securitatea s-a rebrenduit, în domeniile vieţii publice, inclusiv în presă, de unde mai iese câte o bulă carbo-ţigănoasă numită Turcescu. Noi am avut puşcării comuniste teribile, dar n-am făcut decât s-o punem pe cucoana aia răsuflată de Hossu-Longin să se indigneze la tembelizor. Am dărâmat, în toiul crizelor de draci, statuile sovietice, crezând că astfel ne-am lecuit de trecut. Pe toate astea le-am făcut, crezându-ne mari. De fapt, suntem nişte fraieri.
Locuitorii din Budapesta au dărâmat şi ei statuile sovietice, chiar în mai multe serii. Dar, după ce le-au dat jos, le-au cărat pe un deal. Acolo, au amenajat, în aer liber, un muzeu. „Memento Park”. Te uiţi la musteaţa gigantică a lui Stalin sau la năsucul lui Lenin şi te trec fiori. Dar ca să te treacă fiori, trebuie să plăteşti biletul, că fiorul nu e gratis.
Ungaria a avut în ultimul război un partid fascist – „Arrow Cross” – mai ceva ca „Garda de Fier”. În comunism, a avut parte de o poliţie secretă mai sângeroasă ca a noastră. „AVO” s-a numit, apoi „AVH”. Rămăşiţele de-ale ei mai întâlnim prin Udemere.
Ce-au făcut însă oficialităţile din Budapesta? Au organizat „Muzeul Terorii”, unde sunt dezvoltate pe larg capitolele „Arrow Cross” şi „AVO”. Muzeu înfiinţat exact în sediul fasciştilor, care a coincis cu cel al AVO.
E un memorial al durerii mult mai eficace decât al cucoanei noastre răsuflate. Fiindcă are impact internaţional. Şi aduce bani. Mulţi bani.
De ce alor noştri nu le-a trecut prin cap ideea unui muzeu al terorii sau un parc al statuilor? În primul rând pentru că proştii nu reuşesc, oricât s-ar strădui, să fie inteligenţi. De aia nici nu se străduiesc. Grija lor – a ilieştilor, năstaşilor, antoneştilor, tăricenilor, patricilor, băseştilor, constantineştilor şi dracu’ să-i scarmene – a fost să jupoaie ţara. S-o fure, s-o jefuiască. Nu s-o învie economic.
E tristul adevăr. Soluţiile sunt simple. Dar ca să le pui în practică trebuie să emigrezi din Bucharest în Budapest.
Naiba s-o ia de viaţă! Viaţă românească!
Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.