Pentru prima oară în istoria războaielor lumii în care marele nostru vecin de la Răsărit este angrenat, actuala invazie a ruşilor nu s-a mai produs călare pe tancuri. De data asta, metodele lor au fost mai rafinate. Economice, în primă fază.
Ca un preludiu, ca un lubrefiant războinic, Europa a fost cumpărată treptat de banul rusesc. Gaşca lui Putin a băgat în traistă tot ce-a întâlnit mai tentant în faţă. Afaceri prospere, clădiri, terenuri, că oricum terenurile nu se mai fabrică. În unele ţări, cum e România, s-au tocmit la sânge, când au cumpărat una şi alta. În altele, au scos sacul de bani fără să crâcnească.
Mereu avidă de căpătuială, Europa şi-a găsit un nou zeu în faţa căruia să se ploconească: banul rus. Marile oraşe ale ramolitului continent au devenit nişte moscove sau nişte sankt-petersburguri cu specific occidental.
De pildă, o bijuterie balneo-climaterică precum Karlovy Vary e în proporţie de circa 90 la sută în proprietatea ruşilor. Praga e doar 70 la sută a lor. Viena şi Parisul nu stau nici ele mai roz.
Un mare şmecher rus ca Abramovici cumpără o echipă de fotbal cum e Chelsea, în care vâră bani cu nemiluita, că doar nu dă de la gura copchiilor lui. Are nevoie de imagine mondială, printr-un brand vizibil.
Marii oligarhi ruşi au început să trăiască pe picior mare. Cine să observe că piciorul e jegos şi şoseta puturoasă? Meniurile restaurantelor din Europa au început să fie scrise obligatoriu şi în limba rusă. Limba lui Dostoievski, dar şi a lui Putin. A KGB-ului, a FSB-ului. Limba artei, dar şi a terorii.
Puţin o interesa pe proasta de Europa că banul rus are pete de sânge. Băncile îl acceptă şi aşa. În loc să se alarmeze, Franţa îl făcea pe Putin membru al Academiei.
Va fi un război mondial? Cei care cunosc paranoia inşilor ca Putin spun că da. Fiindcă ruşii au ocupat Europa cu banul, dar tot tancul rămâne mascota lor. Fără muzică de tancuri, parcă ocupaţia nu are nici un haz.
Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.