Aţi simţit din întâmplare, în vreuna din serile trecute, un suflu glacial, coborând vijelios dinspre cetatea de scaun a Sucevei şi luând-o ameninţător spre sudul ţării? Să ştiţi că era vorba de spiritul lui Ştefan cel Mare, însetat de răzbunare. Am informaţii clare că viteazul domnitor s-a simţit ultragiat, pentru că a fost supus maimuţărelii de specia de legumă pesedistă numită „mazărea de Constanţa”.
Ce zile de batjocură a ajuns Ştefan cel Mare! Din erou legendar, a fost coborât la nivelul unui personaj caraghios de carnaval, interpretat de penalul ăla rârâit, care întruchipează tot ce are mai murdar clasa politică românească!
Dacă individul ăsta, situat atât de jos pe scara evoluţiei umane, îşi permite să facă subiect de carnaval dintr-unul din reperele istoriei noastre naţionale, înseamnă că în ţara asta e cam totul dus pe copcă. Mazăre nu rezistă la nici o comparaţie. Pe vremea lui Ştefan, principiile competenţei funcţionau mult mai bine şi nu ajungea chiar orice măscărici hatman.
Se dovedeşte din nou că mazărea constănţeană provoacă indigestii la cap extrem de neplăcute. Cel atins de această gravă tulburare a maţelor cerebrale îşi ataşează mustăţi false, îşi cumpără săbii voievodale şi angajează o mulţime de purtătoare de boli venerice în rolurile domniţelor. Îşi construieşte un Podu Înalt din carton şi se duelează cu nişte imitaţii de turci şi de tătari, râzând ca ultimul prostovan. Şi-a dat jos scufiţa aia roşie, pentru a-şi tufli în loc o perucă şi o coroană de voievod.
Probabil că spiritul lui Ştefan cel Mare va ajunge la Constanţa şi se va răzbuna. Eu nu cred că marele voievod trebuie să se ostenească să-i taie capul primarului de la Marea Neagră, pentru că – există dovezi de netăgăduit în această privinţă - acel cap este total lipsit de orice conţinut. Ştefan cel Mare trebuie doar să-l castreze, cu o lovitură precisă de sabie. Astfel, Mazăre va rămâne fără scop în viaţă şi se va dispărea de la sine.
Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.