PSD nu e un partid politic. PSD e o armată. Cu un stat-major şi unităţi subordonate, cu infanterie şi artilerie, cu aviaţie şi marină. Cu trupă şi echipe de şoc.
Nimeni nu bâzâie în front. Nimeni nu vorbește presei fără acord de sus. De la centru în teritoriu se transmit indicaţii clare, care sunt executate întocmai şi la timp. Cine se abate de la disciplina de fier este trimis în faţa curţii marţiale. După un proces sumar, este executat şi lepădat în cimitirul comun, care e plin de oseminte.
La alegerile locale sau generale, armata PSD cucereşte electoratul din aproape în aproape, alegător cu alegător. Cu minciuni grosolane şi mijloace în general alături de lege, între care micile cadouri au un loc bine definit. După alegeri, prada de război e împărţită de sus în jos, ca între membrii unei haite de lupi, începând de la masculii alfa.
Celelalte partide privesc în general cu jind organizarea din PSD. Şi visează la ziua când vor avea şi ei o astfel de structură. PSD e generos cu visele. Îi lasă să viseze.
O să povestesc azi cazul unui fost mare colonel de Securitate. Omul a tăiat şi a spânzurat prin judeţele Moldovei, fiind temut şi respectat. A fost şeful serviciului de cadre, a fost şef şi la serviciul de pașapoarte. Mare de tot. După 1990, a fost scos la pensie cu grad de general.
Partidul lui Iliescu nu l-a lăsat însă să joace şah în parc şi să-şi legene nepoţii pe genunchi. L-a reactivat, Care a fost sarcina generalului de Securitate în rezervă? Ciuliţi bine urechile. Să construiască un serviciu secret în interiorul partidului. Astfel ca şefii să aibă în orice moment informaţii despre subalterni. Să afle cu cine se întâlnesc aceştia, ce vorbesc, ce urzesc.
Între timp, dom’ general a plecat la Domnul, sau mai curând la concurentul cu coarne şi copite al Domnului. Dar ceea ce el a zidit în PSD a rămas pe vecie. Iar rezultatele se văd.
N-am auzit ce-aţi spus... Cumva că ceea ce v-am povestit încalcă legea? Dar cui din politica românească îi pasă de lege?
Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.