E un izvor de înţelepciune vrednicul împărat şi filozof Marc Aureliu. Acest om mare, care a trăit în simplitate şi cumpătare, de parcă n-ar fi fost cogea împăratul, ci vreun plugar sau potcovar oarecare. Sub domnia lui, Imperiul Roman a cunoscut drumul înălţător al progresului, deşi molimele şi alte belele nu l-au scutit. Iar noi ne delectăm azi cu maximele lui Marc Aureliu, pe care vi le recomand cu toată căldura. E o lectură în sine, care merge precis la suflet.
O să luăm la întâmplare o cugetare de-a sa: „Să-ţi spui dis-de-dimineaţă: azi voi întâlni un indiscret, un neobrăzat, un invidios, un egoist.”
Din păcate, aşa e. Pregătirea pentru o nouă zi presupune să te aştepţi la neplăceri venite dinspre toate specimenele hâzeniei umane. Avantajul nostru, al românilor - urmaşi legali ai romanilor, deci şi ai lui Marc Aureliu - e că ne izbim, zi de zi, de o singură persoană, care are asamblate toate păcatele amintite de împăratul filozof. Toate păcatele, plus multe altele. Avem pe plan naţional o persoană care reuşeşte performanţa aceasta rară. Oricât ne-am strădui, nu o putem evita.
Această persoană este, desigur, vajnicul nostru premier. Nu e nicio întâmplare că acest individ vine din putredul sistem al “Justiţiei”. Nu e nicio întâmplare că e crescut în poala mentorului Adrian Năstase.
Aş avea şi eu o curiozitate. Dacă patriarhul pesedist Ion Iliescu l-a botezat pe Mircea Geoană “prostănac”, pentru nepoţelul Ponta ce poreclă are? Retărdăţelul? Creieraş de bibilică? Pentru că Geoană are totuşi un anumit nivel de inteligenţă, un nivel chiar onorabil, faţă de cota clasei noastre politice, al cărei reprezentant este Ponta.
Abandonând tonul comic, trebuie să fim conştienţi cu toţii că Ponta trebuie oprit prin toate mijloacele să candideze la preşedinţie. Trebuie oprit în primul rând de cei cu mintea matură din partidul său. E un scop major pentru România. Un asemenea preşedinte ar fi o calamitate.
Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.