Narcis SIRETEANU

Adunările care includ numai bărbaţi au un aer de tristeţe copleşitoare. E nevoie şi de gingaşele prezenţe feminine, ca să le anime puţin, să le însufleţească. Ce deprimante ar fi meciurile de fotbal, că tot e acum Campionatul Mondial, fără adunătura muierească din tribune, care dă din buze şi din sâni, la fiecare fază mai interesantă! Ce funerare ar fi zilele Campionatului Mondial, fără sutele de mii de prestatoare, care îşi oferă – contra cost sau nu - locul lor reconfortant, de maximă feminitate!

Puşcăriile ar fi şi ele şi mai sumbre decât sunt prin definiţie, fără o judicioasă reprezentare a sexului frumos. Nu se militează pentru egalitatea pe toate planurile între sexe? E drept, la infractorii de drept comun, un echilibru există din totdeauna. Dar cu înalta societate a infractorilor ce facem? Avem în închisori pleiade de miniştri, de deputaţi şi senatori, de primari, iar acuşi-acuşi vom avea şi un preşedinte, toţi de sex bărbătesc. Dar cu damele stăm prost, nene, foarte prost, deprimant de prost. Trebuie dame, pentru companie. Trebuie dame de companie penitenciară.

Înţelegând această îndreptăţită jelanie, judecătorii au înfăptuit cea mai spectaculoasă înaltă condamnare de până acum. Au taxat-o cu un cvintet de ani pe Monica Iacob-Ridzi, cu tot cu nasul ei enorm, care pe mine unul mă fascinează, în egală măsură cum l-a fascinat până mai ieri pe nesătulul preşedinte Băsescu.

Madam Ridzi va aduce în bagajul pe care-l împachetează pentru pârnaie pata ei inconfundabilă de culoare. Înainte de a fi ministru al Tineretului şi Sportului, dânsa a activat la Petroşani ca dansatoare la bară. După aia, a urmat bara băsistă, în jurul căreia s-a rotit ca o frigăruie.

Cunoştinţele profesionale i-au rămas, sperăm, intacte. Ea va un fel de şefă a secţiei de femei politice împârnăiate. Vor urma, după ea, alte nume sonore. Poate şi fosta sa prietenă Ebuţa, cu puţină şansă.

Chiar, de ce nu?! Loc este suficient.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.