Narcis SIRETEANU

Titlul tabletei de faţă sună un piculeţ a titlu de film sau de roman poliţist, nu?

Marile companii care au contact nemijlocit cu publicul le interzic angajaţilor – în primul rând femeilor, pentru că bărbaţii sunt excluşi prin subînţelegere - să poarte sandale la serviciu. De ce oare? Pentru că, în lipsa unei îngrijiri impecabile, dezvelirea labelor picioarelor poate induce dezgust, chiar repulsie în rândurile celor care devin, fără voia lor, privitori.

Călcâiele cu aspect de gresie, degetele deformate de încălţămintea fiţoasă inspirată din mersul cocostârcului, unghiile supuse unei eroziuni complexe, praful depus între degete, care îţi poartă imaginaţia spre cele mai oribile mirosuri coapte acolo, creează în ansamblu un tablou de-a dreptul respingător. Un tablou care se răsfrânge în modul cum este percepută în exterior nu doar persoana respectivă, ci şi firma pe care o reprezintă.

Prea puţine românce sunt preocupate de aceste aspecte, de aceea trebuie să li se interzică explicit portul sandalelor. Sunt amănunte, în opinia lor. Din indiferenţă, ele cred că îngrijirea frumuseţii exclude labele cu care iau contact cu încălţămintea şi apoi cu pământul. Habar nu au că precis acolo pică în secunda doi privirea bărbaţilor. Prea puţin le pasă.

Dacă femeile în sandale mai sunt cât de cât suportabile, ele fiind înzestrate de la natură cu un capital de fineţe în privinţa căruia trebuie să picăm cu toţii de acord, bărbaţii în sandale au un aspect pronunţat oribil. Ăştia nici n-ar trebui lăsaţi să se plimbe nestingheriţi pe stradă, cu lăboanţele lor lătăreţe şi scârboase. Poliţia ar trebui să-i amendeze pe loc şi să-i reţină în arest, de unde n-ar trebui să li se dea voie să plece decât încălţaţi cu pantofii cei mai ermetici.

Dar culmea dezgustului este atinsă de bărbaţii care poartă şosete în sandale. Nu este o întâmplare că foarte mulţi oameni politici au fost surprinşi în această ţinută. Ce le poţi cere unor mitocani reprezentativi? 

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.